SISTEMUL MEDICAL ROMÂNESC ÎNTRE REFORMĂ CORECTĂ ȘI ACAPARAREA DE CĂTRE GRUPURI DE INVESTIȚII

SISTEMUL MEDICAL ROMÂNESC ÎNTRE REFORMĂ CORECTĂ ȘI ACAPARAREA DE CĂTRE GRUPURI DE INVESTIȚII

MIZA BANILOR PUBLICI ȘI A ACREDITĂRILOR: CINE CÂȘTIGĂ DIN TAXE, NORME ȘI BIROCRAȚIE ȘI CINE APĂRĂ PACIENTUL? EPISODUL I – ANMCS, O POVESTE DE NOUĂ ANI. CINE VREA DIN NOU „ACREDITAREA” BANILOR STOMATOLOGIEI? Prin această serie de articole pe această temă îmi propun să atrag atenția medicilor stomatologi asupra unui pericol care, în opinia mea, planează din nou asupra cabinetelor noastre și, implicit, asupra pacienților pe care îi tratăm.

De-a lungul timpului am văzut și am trăit multe situații revoltătoare în acest sistem. Am învățat că singura contrapondere reală la corupție și la abuzul de putere este să spui lucrurilor pe nume, să prezinți probele și să insiști ca autoritățile să își exercite atribuțiile pentru care au fost învestite.

De ce? Pentru că, din experiența mea și din interacțiunile oficiale pe care le-am avut, am constatat că unele structuri instituționale nu par interesate să corecteze neregulile semnalate. Dimpotrivă, anumite acțiuni îmi creează convingerea că există interese care urmăresc captarea resurselor bugetare, în detrimentul pacientului.

Un stat de drept are suficiente pârghii pentru a corecta asemenea derapaje. Încă avem legi. Problema este aplicarea lor, dar sistemul nostru are mari dificultăți în această privință.

Ce să facem? Trebuie să îl ajutăm, nu? Chiar cu riscul de a fi considerați conflictuali. Atunci când acțiunile legitime și legale sunt diluate prin proceduri administrative, când sesizările sunt împinse dintr-un birou în altul și când responsabilitatea instituțională se pierde printre explicații și formalități, nu ne rămâne decât să insistăm, să prezentăm documentele și să strigăm la toate gardurile.

În urmă cu nouă ani, într-o discuție legată de acreditarea cabinetelor medicale, cineva a rostit, cu un tupeu pe care nu l-am uitat niciodată, următoarele cuvinte:

„Ne-ați încetinit, dar nu ne-ați oprit.”

Acea propoziție a declanșat un semnal de alarmă, o flacără de veghe. Astăzi constat că aceeași problemă revine, aparent sub o altă formă, o nouă inginerie.

După ce am pus cap la cap documente legislative, rapoarte instituționale, cercetări „academice” ce par comandate la ordin, comunicări oficiale, am ajuns la concluzia că există din nou preocupări pentru modificarea modului de organizare, evaluare și finanțare a furnizorilor medicali.

În opinia mea, ar putea fi pregătită o schimbare de sistem, cu o miză mult mai amplă decât introducerea unor standarde administrative: CONTROLUL ASUPRA CIRCUITULUI BANILOR PUBLICI DIN SĂNĂTATE.

Și nu vorbim despre sume neglijabile.

Mulți vor spune că exagerez, că văd dinozauri acolo unde sunt floricele. Da, Les Fleurs du mal (Charles Baudelaire).

Tocmai de aceea îi invit să citească documentele și să își formeze propria opinie.

În discursul public al celor care promovează asemenea mecanisme apar constant expresii impresionante: „guvernanța calității”, „siguranța pacientului”, „servicii medicale de calitate”, „managementul riscului”, „acreditare”.

Cuvinte mari, toate sună impecabil.

Dar în spatele lor funcționează și un mecanism economic: obligații, evaluatori, proceduri, costuri de conformare și taxe.

Acest mecanism poate produce, în timp, renunțarea unor furnizori independenți la contractele cu Casa de Asigurări de Sănătate, dacă obligațiile suplimentare devin mai costisitoare decât beneficiile economice ale contractării.

Locul astfel eliberat pe piața serviciilor finanțate public poate fi ocupat de alți operatori, inclusiv de rețele medicale susținute de fonduri de investiții.

Iar aici se conturează un scenariu care, în opinia mea, trebuie analizat înainte de a deveni realitate.

Marile structuri pot suporta o perioadă costurile unor servicii oferite la prețuri reduse, pot investi agresiv în marketing și pot obișnui populația cu un anumit model de furnizare a serviciilor medicale.

Se poate produce astfel o schimbare treptată a comportamentului pacientului, un SHIFT al pieței – a shift in health opinion –

Pacientul, tot mai vulnerabil economic, poate ajunge să depindă de câțiva furnizori mari, atrași inițial prin promisiunea unor servicii gratuite sau cu costuri reduse.

Dacă ulterior concurența independentă scade, există riscul ca acesta să suporte costuri mai mari decât ar fi avut într-o piață în care cabinetele mici și mijlocii continuau să funcționeze în condiții de concurență reală.

Acesta este un scenariu economic de risc, nu un rezultat inevitabil. Tocmai de aceea trebuie analizat înainte de modificarea regulilor.

În opinia mea, miza reală nu trebuie căutată doar în standarde, ci în BANII pe care aplicarea lor îi pune în circulație și în CONTROLUL ASUPRA ACCESULUI LA FINANȚAREA PUBLICĂ.

Într-un sistem cu un număr foarte mare de medici stomatologi, cu dezechilibre teritoriale accentuate și cu raporturi invocate în anumite piețe locale de până la un medic la aproximativ 350 de potențiali pacienți, presiunea economică este deja considerabilă.

Avem plafoane CNAS despre care colegii relatează că se pot epuiza în numai câteva zile, tarife de decontare care în anumite situații abia acoperă costurile directe, materiale stomatologice ale căror prețuri cresc, asigurări, evaluări, taxe și cheltuieli de funcționare tot mai mari. Și, în acest context, discutăm din nou despre posibilitatea introducerii unor costuri suplimentare pentru medicii stomatologi.

Și mai spun ceva: CONSIDER STOMATOLOGIA UN POSIBIL CAP DE POD.

Dacă în această profesie s-ar reuși introducerea unor obligații de acreditare prin condiționarea contractării cu Casa de Asigurări de Sănătate, un mecanism similar ar putea fi extins ulterior asupra altor categorii de furnizori din ambulatoriu.

Efectul economic previzibil ar putea fi reducerea treptată a independenței cabinetelor mici și consolidarea marilor operatori medicali.

Aceasta este îngrijorarea mea. Iar documentele care urmează explică de ce.

1. Cum a început totul în 2017
În anul 2017 a apărut „Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calității în sistemul de sănătate”
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/217410

ANMCS exista deja, fiind rezultatul reorganizării fostei Comisii Naționale de Acreditare a Spitalelor – CoNAS – prin „OG nr. 11/2015”
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/165261 și „HG nr. 629/2015”
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/170601

Prin legea din 2017, sistemul de standardizare, evaluare și acreditare era conceput pentru o arie mult mai largă a serviciilor medicale, nu exclusiv pentru spitale.

La acea vreme am înțeles că această construcție putea ajunge să afecteze întregul ambulatoriu de specialitate: cabinetele medicilor de familie, cabinetele stomatologice și cabinetele celorlalte specialități.

Se discutau cerințe inspirate din sistemele complexe de management al calității, inclusiv implementarea unor modele internaționale precum JCI – Joint Commission International –, concepute pentru organizații medicale de mare complexitate, gen spitale monobloc.

Problema pe care o semnalam era perspectiva transpunerii asupra unor structuri medicale mici a unei birocrații elaborate pentru organizații mult mai ample.

În discuțiile profesionale de atunci circulau inclusiv exemple de cerințe care ni se păreau absurde pentru un cabinet individual: proceduri privind îndepărtarea zăpezii de pe acoperiș, cușcă pentru câinele-ghid al unui pacient nevăzător și diverse alte documente organizatorice.

Ele ilustrau însă tipul de cerințe administrative care erau discutate în contextul extinderii acreditării.

Tocmai asemenea exemple ne-au determinat să întrebăm ce legătură există între îndeplinirea unei cerințe administrative și calitatea efectivă a tratamentului stomatologic.

Fac aici o paranteză. La vremea respectivă, când proiectul privind ANMCS era discutat în Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaților, mi s-a relatat că au existat sesiuni lungi, aproape interminabile, în care conceptele erau amestecate și mulți dintre participanți întâmpinau dificultăți în înțelegerea consecințelor juridice și administrative.

Nu vreau să jignesc pe nimeni cu această relatare, mea culpa. Dar recunosc stilul. M-am confruntat personal cu asemenea distorsionări și complicații administrative.

2. Ce înseamnă, în realitate, acreditarea ANMCS?
Aici medicii trebuie să înțeleagă foarte bine distincțiile juridice.

AUTORIZAREA SANITARĂ permite funcționarea unei unități medicale dacă sunt îndeplinite cerințele stabilite de legislație: spații, dotări, igienă, circuite, sterilizare și celelalte condiții aplicabile. Este de competența DIRECȚIEI DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TERITORIALE, potrivit procedurilor legale.

AVIZAREA PROFESIONALĂ verifică îndeplinirea cerințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei, în limitele competențelor organismului profesional. Este o atribuție a COLEGIULUI TERITORIAL.

Evaluarea pentru contractarea CNAS privește îndeplinirea condițiilor legale necesare furnizării serviciilor decontate din fondurile asigurărilor sociale de sănătate. Aceasta intră în competența CASEI DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, potrivit procedurilor aplicabile.

Al patrulea mecanism, ACREDITAREA ANMCS, reprezintă un PROCES DISTINCT, prin care unitatea sanitară este evaluată în raport cu standardele de management al calității și siguranței pacientului elaborate și aprobate în cadrul legislativ specific ANMCS.

În măsura în care aceste cerințe se suprapun obligațiilor deja existente, ACREDITAREA POATE DEVENI o formă de SUPRANORMARE ADMINISTRATIVĂ.

Nu sunt noțiuni interschimbabile.

Conform „Ordinului ANMCS nr. 353/2019, anexa nr. 10”, standardele aplicabile medicinei dentare includ cerințe referitoare la managementul organizațional, planificarea activității, siguranța pacientului, resurse, documentarea proceselor, drepturile pacientului și organizarea serviciilor medicale.

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/219059

Unele urmăresc obiective legitime și importante.

Întrebarea este însă ce adaugă ele, concret, obligațiilor deja existente și, mai ales, CU CE COST.

Pentru un cabinet stomatologic mic, acreditarea poate presupune, în funcție de standardele aplicabile, redactarea și actualizarea unor proceduri, organizarea registrelor, evaluarea riscurilor, documentarea incidentelor, pregătirea personalului, implementarea unor mecanisme interne de monitorizare și furnizarea dovezilor pentru fiecare cerință evaluată.

Toate acestea implică timp și resurse și, evident, taxe.

Apoi intervin evaluatorii. În funcție de metodologia aplicabilă, evaluarea poate presupune participarea unei echipe, inclusiv a minimum doi evaluatori pentru anumite structuri sau proceduri.

Prin reglementările din 2025, pentru evaluarea unităților din ambulatoriu a fost stabilit tariful de 290 lei pentru o oră-muncă de evaluare, calculat conform algoritmului legal.

Se ridică și problema cheltuielilor de transport, cazare și masă ale evaluatorilor.

Ordinul ANMCS nr. 358/2019 reglementează metodologia de evaluare și acreditare a unităților din ambulatoriu, cu etape de înregistrare, înscriere, pregătire, evaluare și stabilire a rezultatului.

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/268537

Nu este vorba despre o simplă inspecție sanitară.

Este un proces administrativ structurat, cu documente, verificări, activități de previzită, vizită și post-vizită.

Pentru un spital mare, o parte a acestor sarcini poate fi distribuită între persoane și departamente specializate.

Dar într-un cabinet cu un singur medic, cine redactează, urmărește și actualizează toate documentele? Medicul.

Cine suportă costul timpului consumat? Tot medicul.

Cine plătește eventualele adaptări, consultanța ori formarea suplimentară? Cabinetul, din veniturile realizate de medic, inclusiv din cele provenite eventual din contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate.

Și cine suportă taxa de acreditare, dacă furnizorul alege voluntar sau este obligat legal să intre în procedură? Furnizorul evaluat, în condițiile reglementării aplicabile.
În cazul cabinetului individual, povara economică revine, în cele din urmă, medicului.

În 2017–2018, una dintre preocupările noastre majore privea tocmai aceste costuri: taxele periodice, evaluarea propriu-zisă, eventualele reevaluări și cheltuielile aferente pregătirii.

Nu toate costurile invocate în dezbaterile de atunci pot fi considerate obligații actuale fără verificarea ordinelor aplicabile. Dar problema economică rămâne.

Costul acreditării nu înseamnă numai suma virată ANMCS.

În cazul unui cabinet care are contract cu CNAS, o parte a resurselor utilizate pentru plata acestor costuri poate proveni inclusiv din încasările aferente serviciilor decontate din fonduri publice.

Așadar, trebuie analizat dacă banii care ar putea susține tratamentul pacientului ajung, într-o proporție justificată sau nu, să finanțeze noi mecanisme administrative.

La aceste cheltuieli se adaugă timpul, personalul, infrastructura și resursele utilizate pentru demonstrarea conformității.

Iar faptul că o unitate este capabilă să producă un dosar administrativ complex nu dovedește, prin el însuși, superioritatea clinică a tratamentelor oferite.

3. Timișoara, grupul de lucru și lupta pentru exceptarea ambulatoriului de specialitate de la obligația acreditării ANMCS
La Timișoara, medicii stomatologi au aflat despre pericolul extinderii acreditării inclusiv prin intermediul colegilor din medicina de familie.

S-a constituit un grup de lucru din care am făcut parte și care a militat împotriva impunerii acestei obligații asupra ambulatoriului de specialitate.

Am fost sprijiniți de colegi și de reprezentanți ai organizațiilor profesionale ale medicilor de familie, de Colegiul Medicilor Stomatologi Timiș, prin structurile sale de conducere, precum și de alte Colegii teritoriale ale medicilor stomatologi care s-au implicat în acest demers.

Toate aceste contribuții pot fi documentate la solicitarea celor interesați.

Nu am fost doar cinci medici.

O parte a acestei activități este consemnată oficial în „stenograma ședinței Camerei Deputaților din 21 noiembrie 2018”

https://www.cdep.ro/ords/pls/steno/steno2015.stenograma?idl=1&idm=15&ids=7997

Înțelegând pericolul, reprezentanți ai diferitelor forțe politice au susținut modificarea legislativă.

În ședința Camerei Deputaților destinată votului exceptării, deputatul Emanuel Ungureanu a menționat nominal grupul din care făceam parte, iar deputatul Vass Levente, împreună cu UDMR, a avut un rol important în inițierea și susținerea demersului legislativ.

Proiectul a fost adoptat cu 269 de voturi pentru și două abțineri.

Rezultatul a fost Legea nr. 329/2018, prin care au fost exceptate expres de la acreditarea ANMCS obligatorie cabinetele de medicină de familie, cabinetele medicale dentare, cabinetele din ambulatoriul de specialitate organizate conform legii și anumite laboratoare medicale.

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/209382

INCLUSIV FURNIZORII AFLAȚI ÎN RELAȚIE CONTRACTUALĂ CU CNAS BENEFICIAZĂ DE ACEASTĂ EXCEPȚIE.

ACEST LUCRU TREBUIE REPETAT PÂNĂ CÂND FIECARE MEDIC STOMATOLOG ÎL ÎNȚELEGE.

Legiuitorul nu a condiționat exceptarea de renunțarea la contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate.

A modificat inclusiv art. 249 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, pentru a păstra posibilitatea contractării furnizorilor exceptați, pe baza autorizării și evaluării legale.

Prin urmare, o eventuală încercare de transformare a acreditării ANMCS într-o condiție obligatorie pentru accesul cabinetelor stomatologice la fondurile CNAS trebuie confruntată direct cu această excepție legislativă.

O normă administrativă nu poate elimina, printr-o simplă schimbare de denumire sau procedură, un drept și un regim juridic stabilite prin lege.

4. Relația CMSR–ANMCS și conflictul privind reprezentarea profesiei
În opinia mea, conducerea executivă națională a CMSR din perioada respectivă, în mandatul 2015–2019 al dr. Ecaterina Ionescu, nu a asigurat informarea și consultarea corespunzătoare a medicilor stomatologi.

PROFESIA NU A ȘTIUT.

Am considerat că profesia era expusă riscului de a accepta obligații administrative și financiare fără o dezbatere profesională reală.

Îmi amintesc și astăzi o discuție din februarie 2018, în cadrul unei întâlniri organizate la București în legătură cu ANMCS, prin platforma „Oameni și Companii”.

La întrebarea privind absența reprezentanților oficiali ai stomatologiei, răspunsul relatat atunci a fost:

„Cu ei ne-am înțeles.”

Afirmația privea perioada în care CMSR era condus de structurile alese pentru mandatul 2015–2019 (dr. Ionescu Ecaterina), cu implicații instituționale care au continuat să mă preocupe și în mandatul 2019–2023.

Această afirmație, pe care o redau din experiența mea, trebuie confruntată cu documentele întâlnirii și cu pozițiile instituționale ale participanților.
CMSR nu a fost oficial.

Dar, pentru mine, ea a exprimat întreaga problemă.

Cine se înțelesese cu cine?

Cine reprezentase medicii stomatologi?

Cine avea mandatul Adunării Generale Naționale pentru a negocia asemenea obligații?

Și cine îi informase pe membrii profesiei?

Exista un Secretariat General al CMSR, condus la acea vreme de dr. Alexandru Brezoescu.

Urmărind legislația în vigoare, am identificat ceea ce am considerat grave derapaje și încălcări ale legii.

Tot atunci am descoperit situația pe care am calificat-o drept incompatibilitate a dr. Alexandru Brezoescu și am contestat legalitatea exercitării funcțiilor sale de conducere în CMSR.

Am sesizat situația acestuia începând din 1991 în legătură cu calitatea sa de acționar la CORONIS SRL, societate având ca obiect principal CAEN 4646 – comerț cu ridicata al produselor farmaceutice.

Extrasele CORONIS SRL pe care le-am depus în procedurile judiciare consemnează o participație de 5% atribuită dr. Brezoescu. Societatea a fost înființată în 1991.

Perioada exactă a deținerii participației trebuie stabilită din istoricul Registrului Comerțului București/Ilfov, iar orice organ de cercetare penală competent poate solicita aceste date.

Am considerat că situația arăta clar incompatibilitatea cu calitatea de medic stomatolog și ridica probleme în raport cu art. 490 din Legea nr. 95/2006, titlul XIII, și am solicitat cercetarea ei.

https://share.google/qaz46AA9BvxUY5dzR

Articolul 490 prevedea:

„(1) Exercitarea profesiei de medic stomatolog este incompatibilă cu:

a) calitatea de angajat sau colaborator al unităților de producție ori distribuție de produse farmaceutice, materiale sanitare sau materiale de tehnică dentară;

b) exercitarea în calitate de medic stomatolog, în mod nemijlocit, de activități de producție, comerț sau prestări de servicii.”

În interpretarea juridică pe care am susținut-o în sesizările mele, situația dr. Brezoescu trebuia examinată cu prioritate prin prisma art. 490 alin. (1) lit. b), inclusiv în raport cu dispozițiile deontologice privind implicarea medicului în activități comerciale.

Am susținut că dr. Brezoescu încălca aceste norme și că, în consecință, nu putea exercita legal profesia și nici ocupa funcțiile de conducere pentru care aceasta constituia o condiție de eligibilitate.

Aceasta este concluzia juridică pe care am cerut autorităților să o verifice. Nu s-a întâmplat atunci.

Dacă incompatibilitatea ar fi fost constatată pentru perioada exercitării mandatului, consecințele asupra eligibilității, funcțiilor și actelor adoptate cu participarea sa ar fi trebuit analizate juridic.

Conform legii, am susținut că această incompatibilitate a viciat exercitarea funcțiilor de conducere și, implicit, a ridicat problema legalității deciziilor CMSR.

Prin răspunsul CMSR sub semnătura dr. Ionescu Ecaterina, comunicat după ședința Biroului Executiv Național din 8 noiembrie 2021, răspuns pe care îl consider mincinos și insuficient fundamentat, sesizarea mea a fost clasată, apreciindu-se că afirmațiile privind incompatibilitatea nu erau susținute. Am contestat acest mod de soluționare și am prezentat probele pe care le dețineam, transmise atât CMSR, cât și Comisiei Superioare de Disciplină.

Aceste înscrisuri pot fi confruntate cu evidențele oficiale ale Registrului Comerțului București/Ilfov de către orice ofițer de poliție judiciară sau procuror competent.

În contextul conflictelor instituționale și al sesizărilor mele, am fost sancționată disciplinar, ilegal, prin Comisia Superioară de Disciplină a CMSR, care este în fapt pentru malpraxis și nu pentru libera exprimare.

Sancțiunea a fost însă anulată definitiv prin Decizia nr. 405/CA/2022-R a Curții de Apel Oradea, din 10 iunie 2022, instanța constatând încălcarea garanțiilor legale privind protecția avertizorilor în interes public.

Pentru mine, această hotărâre reprezintă un fapt esențial: o procedură disciplinară desfășurată împotriva unui avertizor trebuie să respecte toate garanțiile prevăzute de lege. Cu atât mai mult într-un caz în care sancțiunea a avut legătură cu exprimarea publică și cu sesizările mele, nu cu un act de malpraxis.

5. Dr. Alexandru Bucă și standardele ANMCS votate în 2021
Un alt episod care ridică întrebări serioase privește reprezentarea CMSR în Colegiul director ANMCS.

Deși cabinetele stomatologice fuseseră exceptate de la acreditarea obligatorie în 2018, în anul 2021 organismul profesional avea un reprezentant în conducerea ANMCS: dr. Alexandru Bucă, fost președinte al Colegiului Medicilor Stomatologi Vaslui.

Din documentele pe care le-am obținut rezultă că standardele ANMCS au fost adoptate în unanimitate, iar dr. Bucă figura drept reprezentant al profesiei la data adoptării. Eu am susținut că acesta a participat la vot fără o mandatare corespunzătoare a profesiei.

Cu scopul „liniștirii” mele, pentru aceste dezvăluiri, dr. Alexandru Brezoescu a deschis în instanță un litigiu civil – dosarul nr. 31479/299/2019 –, unde dr. Bucă a fost audiat ca martor, fiind prieteni.

Conform declarației susținute în fața instanței, acesta a susținut că se opusese adoptării standardelor ANMCS și că demisionase înainte de votarea lor.

A negat categoric că ar fi votat standardele, solicitând chiar, potrivit declarației și susținerilor consemnate în dosar, verificarea înscrisurilor prin expertiză grafologică. Tupeu maxim.

Având date certe, auzind ce declară în fața doamnei judecător, am intervenit și am solicitat instanței obținerea unui răspuns oficial ANMCS.

Prin adresa nr. 3708/ANMCS din 15 noiembrie 2021, autoritatea a comunicat că standardele pentru serviciile de medicină dentară au fost adoptate în ședința din 19 februarie 2021, ÎN UNANIMITATE, documentul precizează că NU AU EXISTAT PUNCTE DE VEDERE DIVERGENTE și ÎL IDENTIFICĂ pe dr. Alexandru Bucă drept REPREZENTANT al organismului profesional CMSR la data adoptării standardelor.

În interpretarea mea, aceste informații contrazic declarația martorului.

Consider că există o contradicție care trebuie clarificată judiciar și am formulat sesizări privind suspiciunea de mărturie mincinoasă, precum și cu privire la faptele reclamate în legătură cu dr. Alexandru Brezoescu.

Însă o întrebare fundamentală rămâne:

Au fost votate standarde ANMCS pentru medicina dentară după ce cabinetele fuseseră exceptate de la acreditarea obligatorie, dar în baza cărui mandat profesional se exprima reprezentantul CMSR?

Existența unor standarde pentru acreditarea voluntară nu este interzisă, dar obligația de a informa și de a reprezenta corect profesia rămâne.

În sistemul ANMCS, validarea internă din anul 2021 (unde a votat dr. Bucă) s-a concretizat prin acte normative oficiale abia ulterior, după parcurgerea etapelor legale de dezbatere publică și pilotare, adică:

1. Actul normativ de bază în vigoare

Standardele pentru medicina dentară sunt integrate în setul general privind ambulatoriul. Ele au la bază Ordinul Președintelui ANMCS nr. 353/09.10.2019, unde Anexa 10 este dedicată special Serviciilor de Medicină Dentară.

2. Manualul de Standarde (publicat ulterior)

Decizia Colegiului Director din noiembrie 2021 și proiectele europene conexe de standardizare au fost publicate oficial sub formă de ghid metodologic aplicat prin Ordinul Președintelui ANMCS nr. 123/14.05.2024. Acesta a aprobat forma finală a documentului: Manual pentru descrierea standardelor de management al calității – Servicii de medicină dentară.

Prin urmare, dacă căutați cerințele exacte pe care trebuie să le îndeplinească un cabinet stomatologic, acestea se regăsesc în structura cumulată din Anexa 10 (Ordinul 353/2019), explicitate detaliat în Manualul oficial din 2024.

În acest link aveți standardele pentru medicina dentară.
Quality-standards-Manual_dental-medicine_RO.pdf

https://share.google/EyBtcySZDl8ZzzRjo
Vă rog să le citiți cu mare atenție.

6. Documentul ANMCS din 2019: excepția legislativă și veniturile pierdute
ACUM AJUNGEM LA UN DOCUMENT PE CARE ÎL CONSIDER DEOSEBIT DE RELEVANT.

Într-o copie publică a Raportului de activitate ANMCS pentru anul 2019, la capitolul „Concluzii”, autoritatea explică efectele exceptării ambulatoriului prin Legea nr. 329/2018.

https://ro.scribd.com/document/808709845/Raport-Activitate-an-2019

Pe lângă imposibilitatea realizării unor obiective privind implementarea managementului calității, raportul consemnează și:

„NEREALIZAREA VENITURILOR INSTITUȚIEI, CONFORM PLANIFICĂRII”.

Această formulare merită citită de fiecare medic stomatolog.

Ea nu provine dintr-un comentariu al meu, ci din copia publică a unui raport atribuit ANMCS, al cărui exemplar oficial trebuie obținut pentru confirmare definitivă.

Am salvat această copie pentru a păstra posibilitatea verificării, inclusiv în eventualitatea în care documentul nu ar mai fi disponibil online.

Prin urmare, EXCEPTAREA ambulatoriului a fost prezentată de instituție inclusiv ca o PROBLEMĂ de VENITURI PLANIFICATE și NEREALIZATE.

Documentul mai explică faptul că standardele și metodologia pentru ambulatoriu nu fuseseră aprobate de ministrul Sănătății, iar modificarea legislației prin OG nr. 25/2019 a permis publicarea lor prin ordin al președintelui ANMCS.

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/217208

La 9 octombrie 2019, prin Ordinul nr. 353/2019 au fost aprobate standardele ANMCS pentru ambulatoriu, inclusiv anexa nr. 10 dedicată medicinei dentare.

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/219059

Aici se află PRIMA LEGĂTURĂ FINANCIARĂ pe care consider că trebuie să o investigăm.

Când o instituție constată că excepția legislativă a redus veniturile planificate, iar ulterior continuă dezvoltarea procedurilor de acreditare pentru aceleași categorii de servicii, este legitim să întrebăm care este motivația economică și instituțională a acestei continuități.

Nu spun că simpla existență a veniturilor proprii dovedește o intenție ilicită. Spun că autoritatea trebuie să demonstreze că extinderea sistemului servește în primul rând interesului pacientului, nu interesului financiar al aparatului administrativ.

Să demonstreze necesitatea, adecvarea și proporționalitatea măsurilor propuse.

Să treacă testul proporționalității, atunci când acesta este aplicabil potrivit legislației naționale și europene.

Oricâtă bunăvoință aș avea, în urma analizei politicilor publice de sănătate invocate pentru justificarea acreditării, consider că nu au fost demonstrate suficient rezultatele clinice și indicatorii economici care să justifice extinderea obligațiilor asupra cabinetelor stomatologice.

Aceasta este concluzia mea, pe care solicit autorităților să o combată, prin studii, cifre și documente.

7. Al doilea document financiar: 1.148 de unități din ambulatoriu, planificate pentru acreditare
În documentația bugetară a Secretariatului General al Guvernului pentru anul 2024, Anexa nr. 3/13, pagina 10, apare o informație care completează tabloul.

https://www.senat.ro/legis/PDF/2023/23L714B313.pdf

ANMCS anticipa creșterea veniturilor proprii prin introducerea taxelor de acreditare pentru 1.148 de unități sanitare din ambulatoriu, planificate pentru evaluare în anul 2024.

Planificarea se raporta la Ordinul președintelui ANMCS nr. 126/12.05.2023.

Un alt act, documentația bugetară pentru 2025, reia această perspectivă financiară.

https://www.senat.ro/Legis/PDF/2025/25L013B313.pdf

Avem, așadar, o afirmație instituțională explicită privind creșterea veniturilor prin extinderea acreditării în ambulatoriu. Cifra de 1.148 privește unități planificate pentru evaluare, nu un număr de acreditări sau de taxe efectiv încasate.

Pentru stabilirea situației reale trebuie obținute planul multianual integral, lista unităților evaluate și execuția veniturilor corespunzătoare.

Iar corelarea cu raportul din 2019 este, în opinia mea, imposibil de ignorat. În 2019, exceptarea ambulatoriului era asociată cu venituri planificate și nerealizate.

În documentația bugetară pentru 2024, extinderea acreditării ambulatoriului era prezentată ca sursă de venituri suplimentare.

Ce anume justifică această extindere: nevoia clinică, strategia de management al calității sau interesul de creștere a veniturilor?

Și în ce proporție fiecare dintre aceste obiective?

Este timpul ca ANMCS să răspundă prin date, nu prin formulări generale.

Avem instrumentele necesare unei analize serioase de politici publice de sănătate: evaluarea necesității, analiza cost–beneficiu, măsurarea eficienței clinice și identificarea efectelor asupra concurenței.

Lipsește demonstrarea publică a rezultatului.

8. Taxele sunt deja reglementate. Din 2025 există și algoritmul pentru cabinetele mici
În anul 2025 au apărut modificări normative suplimentare.

Prin OG nr. 2/2025
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/294172, aprobată prin Legea nr. 114/2025
https://legislatie.just.ro/public/DetaliiDocument/299224, a fost reglementat mecanismul de stabilire a modalității de calcul al taxelor de acreditare, reevaluare și reacreditare.

Prin Ordinul ANMCS nr. 101/2025 a fost stabilit algoritmul de calcul al orelor-muncă necesare evaluării unităților din ambulatoriu.

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/298399

Documentul cuprinde expres metodologia aplicabilă unor structuri de complexitatea unui cabinet medical individual.

Ulterior, prin Ordinul comun nr. 1.402/191/2025, a fost fixat tariful de 290 lei pentru o oră de evaluare.

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/304125

Taxa rezultă prin înmulțirea acestui tarif cu numărul de ore calculat potrivit metodologiei. Aceasta este infrastructura financiară a procedurii. Ea există.

Nu spun că această taxă este obligatorie pentru cabinetele stomatologice exceptate prin lege. Dar dacă într-o etapă ulterioară acreditarea sau cerințe echivalente ar fi transformate în condiții de contractare, mecanismul administrativ și financiar ar fi deja disponibil.

Iar pentru cabinetele independente impactul ar putea fi considerabil.

Nu mă interesează doar taxa de acreditare. Mă interesează costul total al conformării.

Cine plătește personalul care pregătește documentația? Medicul, prin cabinetul său.

Cine plătește timpul pierdut din activitatea medicală? Nimeni nu i-l decontează separat.

Cine plătește eventualele modificări ale infrastructurii? Medicul.

Cine suportă costurile activităților de monitorizare și reevaluare, în măsura în care acestea nu sunt deja incluse în taxa reglementată? Tot cabinetul, în condițiile prevăzute de lege.

Și câte tratamente ar putea fi finanțate din aceleași resurse? Asta nu interesează pe nimeni?

PENTRU CĂ BANUL PUBLIC, ÎN SĂNĂTATE, TREBUIE SĂ AIBĂ CA DESTINAȚIE FINALĂ PACIENTUL.

Dar documentele bugetare arată că ANMCS urmărește și obținerea de venituri din activitatea de acreditare. Această dimensiune financiară trebuie discutată transparent, nu ascunsă în spatele unor formule administrative.

9. Raportul OCDE 2025 confirmă limite importante ale acreditării existente
Mai există un document recent care întărește necesitatea acestei dezbateri.

În OECD Reviews of Health Systems: Romania 2025, secțiunea 3.2.7 se arată că actualul proces de acreditare nu include audituri clinice tehnice și indicatori de performanță clinică.

https://www.oecd.org/en/publications/oecd-reviews-of-health-systems-romania-2025_f52e4a98-en/full-report/access-and-quality-of-care-in-romania-s-healthcare-system_31f62789.html

Raportul recunoaște contribuția ANMCS la dezvoltarea managementului calității, dar evidențiază aceste limite.

OCDE mai arată că ANMCS și CNAS colectează date prin sisteme separate, cu integrare insuficientă.

Organizația recomandă îmbunătățirea măsurării calității în sistemul sanitar.

Nu recomandă însă impunerea acreditării ANMCS obligatorii cabinetelor stomatologice exceptate de lege.

Prin urmare, nimeni nu ar trebui să invoce generic recomandările internaționale pentru a justifica o obligație pe care documentele respective nu o cer.

ÎNAINTE DE EXTINDEREA ACREDITĂRII, AR TREBUI EVALUAT CHIAR SISTEMUL DE ACREDITARE.

Cât costă?

Ce indicatori clinici urmărește?

Ce rezultate produce?

Ce obligații dublează?

Și ce efecte are asupra accesului pacientului la servicii medicale?

Aceste întrebări nu trebuie tratate ca o opoziție față de calitate. Ele reprezintă condițiile elementare ale unei politici publice responsabile.

10. Brusc, în 2025 apare și „cercetarea” universitară privind acreditarea cabinetelor stomatologice
La Congresul UMF „Carol Davila” din octombrie 2025 am descoperit o comunicare intitulată „Noile standarde ANMCS privind acreditarea cabinetelor de medicină dentară”.

https://www.congresumf.ro/wp-content/uploads/2025/10/PROGRAM-CONGRES-UMFCD-Sesiuni-dedicate-medicilor-stomatologi-1.pdf

Autorii sunt Radu Ilinca, Ana-Maria Țâncu și Ruxandra Sfeatcu.

Mi-a atras atenția interesul pentru acreditarea cabinetelor stomatologice manifestat de ing. Radu Ilinca, specialist cu pregătire inginerească și experiență profesională în RENAR. Nu contest competența sa de a cerceta managementul calității.

Dar mă interesează dacă există o legătură oficială între aceste cercetări și proiectele de standarde discutate de ANMCS și CMSR.

Cine a solicitat elaborarea acestor standarde? Cine a mandatat autorii să le prezinte?

Au reprezentat rezultatul unei cercetări academice independente sau au făcut parte dintr-un proces instituțional de pregătire a unor reglementări?

Mai ales că, în iulie 2026, a fost publicat studiul „Structural Accountability and Practice-Level Governance as Dual Pathways to Accreditation-Seeking Intention in Private Dental Practice”.

https://www.mdpi.com/2227-9032/14/13/1922

Cercetarea, desfășurată pe 98 de respondenți, analizează inclusiv RELAȚIA dintre implicarea în contractarea CNAS și INTENȚIA de ACREDITARE.

Autorii discută posibilitatea stimulării acreditării voluntare prin politici legate de intrarea furnizorilor în contractarea publică.

Iată o direcție care, dacă ar fi transformată în obligații ori avantaje contractuale disproporționate, ar putea conduce la o schimbare de sistem prin diferențiere economică a furnizorilor.

Într-un asemenea scenariu, stimulentul financiar s-ar putea transforma într-o constrângere indirectă. Acesta este aspectul care mă preocupă.

Dacă finanțarea publică poate influența intenția de acreditare, atunci ea ar putea deveni și o pârghie economică de modificare a comportamentului furnizorilor.

Dar cine stabilește unde se termină stimulentul voluntar și unde începe constrângerea economică?

Și cu ce drept ar putea fi golită de efect o excepție legislativă expresă?

Sau la solicitarea cui s-ar încerca o asemenea schimbare?

Mai ales că studiul menționat analizează intenția declarată de acreditare, nu demonstrează că introducerea acreditării obligatorii ar produce rezultate clinice mai bune și nici că ar fi proporțională economic pentru cabinetele individuale.

Nu poate fi ignorată nici dimensiunea eșantionului: 98 de respondenți nu reprezintă automat întreaga profesie stomatologică.

11. Experiența Israelului: când cabinetul mic, independent, concurează cu organizații medicale mari
În ultimii ani, ținând cont de evoluția politicilor sanitare românești, am păstrat legătura cu numeroși colegi din străinătate, inclusiv din Israel.

Colegii de acolo mi-au relatat că s-au confruntat și ei cu probleme legate de modificarea organizării serviciilor stomatologice și de concurența cu structurile medicale mari. Tocmai de aceea ne-au recomandat să fim atenți la aceste tipuri de politici și să apărăm independența profesională a cabinetelor, să nu repetăm dramele lor. Voi reveni într-un episod următor cu această experiență de nerepetat.

Vă pun acum la dispoziție un document științific care merită citit înainte de orice modificare a regulilor de finanțare a stomatologiei românești:

Studiul israelian din 1 octombrie 2024, publicat în „Israel Journal of Health Policy Research”

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11443711/

Autoarea, Lior Naamati-Schneider, descrie dificultățile de adaptare ale cabinetelor stomatologice independente din Israel la concurența cu mari organizații medicale, inclusiv furnizori afiliați sistemului de asigurări. Studiul arată că dimensiunea economică a organizației poate deveni un avantaj major în finanțare, tehnologie, digitalizare și atragerea pacienților.

Cabinetul independent trebuie să suporte singur costurile investițiilor și să concureze cu structuri care beneficiază de resurse mult mai mari.

Aceste diferențe nu demonstrează automat că operatorii mari oferă servicii mai slabe sau că orice reformă a finanțării este nocivă. Dar arată că piața medicală poate fi reorganizată prin mecanisme economice care modifică profund șansele de supraviețuire ale furnizorilor independenți.

Iată de ce mă preocupă o posibilă reorganizare a sistemului românesc în care acreditarea și finanțarea publică ar putea influența selecția furnizorilor.

Calitatea actului medical nu trebuie confundată cu puterea financiară a corporației care deține unitatea sanitară.

Mai mult, în februarie 2026, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat public că dorește reformarea sistemului asigurărilor de sănătate prin introducerea concurenței între case publice și private, indicând „modelul israelian drept posibilă referință pentru România”.

https://www.g4media.ro/exclusiv-ministrul-sanatatii-alexandru-rogobete-vrea-ca-banii-din-asigurarile-de-sanatate-obligatorii-sa-mearga-si-la-case-private-pentru-a-sparge-monopolul-cnas-despre-absolventii-de-medicina-ca.html.

O asemenea reformă ar putea modifica modul în care circulă fondurile, în care sunt repartizate resursele și în care sunt selectați furnizorii.

Aceasta este o problemă care trebuie evaluată înainte de adoptarea noilor reguli, în special, trebuie lămurit dacă eventuala introducere a mai multor asigurători va modifica și criteriile de contractare a cabinetelor stomatologice.

Vor rămâne aceste criterii întemeiate pe autorizarea și evaluarea prevăzute de lege?

Sau se vor introduce condiții suplimentare care ar putea favoriza furnizorii cu o capacitate financiară și administrativă superioară?

Reforma finanțării trebuie să mărească accesul pacientului la tratament, nu să restrângă indirect numărul medicilor dintre care acesta poate alege.

12. Septembrie 2026: ANMCS revine oficial în discuțiile CMSR
La 10 septembrie 2026, Biroul Executiv Național al CMSR a anunțat public colaborarea cu ANMCS pentru actualizarea standardelor de acreditare în stomatologie.

https://cmsr.ro/legislatie-doc/rezumat-al-sedintei-biroului-executiv-al-cmsr-10-09-2026/

Subiectul urma să fie discutat la următoarea ședință a Consiliului Național.

Dar în documentele publicate pentru Consiliul Național din 9 octombrie 2026 nu apare un punct distinct dedicat ANMCS.

https://cmsr.ro/legislatie-doc/mapa-cu-documente-sedinta-ordinara-al-consiliului-national-al-cmsr-din-09-10-2026/

Nici rezumatul Biroului Executiv Național din 28 octombrie 2026 nu prezintă distinct acest subiect.

https://cmsr.ro/legislatie-doc/rezumat-al-sedintei-biroului-executiv-national-al-cmsr-28-10-2026/

Nu știm dacă a fost amânat, discutat separat sau dacă există documente care încă nu au fost publicate. Eu însă solicit să le vedem.

Mai mult, consider că actuala reprezentare națională a CMSR ridică probleme juridice privind legitimitatea mandatelor, asupra cărora există hotărâri judecătorești și controverse instituționale ce trebuie analizate distinct.

Tocmai de aceea problema mandatului de reprezentare în negocierile cu ANMCS este esențială.

Cine negociază în numele medicilor stomatologi și cu ce mandat?

Standardele ANMCS pentru cabinetele stomatologice există. Când au fost redactate, s-a ținut cont de costurile implicate?

A analizat cineva efectele asupra cabinetelor independente? Dacă da, cine? Unde este acel studiu?

Profesia este exceptată de la acreditarea ANMCS obligatorie.

În condițiile în care s-ar urmări legarea acestei acreditări de contractarea CNAS, unde este fundamentarea juridică privind necesitatea și oportunitatea măsurii? Unde este analiza impactului economic și concurențial?

Unde este testul proporționalității, în măsura aplicabilității Directivei (UE) 2018/958 și a legislației naționale de transpunere?

Și cine și-ar asuma răspunderea pentru efectele unei asemenea schimbări asupra cabinetelor independente și asupra accesului pacienților la servicii medicale?

Profesia are dreptul la răspunsuri.

13. Concluzie: acreditarea poate deveni o problemă de bani și de control asupra pieței, de schimbare a unui sistem
Aici este, în opinia mea, adevărata miză. Nu certificatul în sine, nu grija pentru siguranța pacientului, care este obligatorie și nu poate fi negociată.

Ci posibilitatea folosirii unor standarde administrative pentru a modifica, indirect, condițiile economice de funcționare a cabinetelor independente.

În 2018, Parlamentul a exceptat expres cabinetele stomatologice de la acreditarea ANMCS obligatorie.

În raportarea pentru 2019, ANMCS a asociat exceptarea ambulatoriului cu nerealizarea unor venituri planificate.

În documentația bugetară pentru 2024, instituția anticipa creșterea veniturilor prin acreditarea unor unități din ambulatoriu.

În 2025 au apărut noi reguli pentru calculul taxelor și „lucrări” universitare privind standardele ANMCS în medicina dentară.

În 2026 au apărut cercetări privind relația dintre intenția de acreditare și contractarea CNAS.

Iar conducerea CMSR a anunțat reluarea colaborării cu ANMCS pentru actualizarea standardelor stomatologice.

Toate acestea sunt fapte și documente care justifică o investigație.

Eu consider că există un risc real ca acreditarea să fie folosită, direct sau indirect, pentru extinderea controlului administrativ și pentru apariția unor costuri ce ar putea favoriza operatorii mari.

Dacă există și o coordonare economică sau instituțională în acest sens, ea trebuie demonstrată prin actele și deciziile celor implicați.

Dar efectele unei reglementări trebuie evaluate indiferent de intențiile declarate ale autorilor ei.

Pentru un cabinet cu un singur medic, costurile administrative suplimentare pot însemna diferența dintre menținerea contractului cu CNAS și renunțarea la acesta. Pot însemna falimentul.

Pentru pacient, pot însemna pierderea accesului la medicul său obișnuit în cadrul finanțării publice.

Iar pentru piața stomatologică, pot însemna un avantaj suplimentar pentru operatorii mari.

De aceea revin la întrebarea pe care o puneam acum nouă ani:

CINE CÂȘTIGĂ EFECTIV DIN ACESTE MECANISME ȘI CINE PLĂTEȘTE?

ANMCS trebuie să explice necesitatea și eficiența economică a procedurilor sale.

Ministerul Sănătății trebuie să își exercite atribuțiile de reglementare și control și să nu permită o schimbare de sistem cu efecte majore asupra profesiei și pacienților fără o fundamentare juridică, economică și clinică transparentă.

CNAS trebuie să respecte excepțiile stabilite prin lege și să nu confunde evaluarea legală a furnizorilor cu acreditarea ANMCS.

CMSR trebuie să informeze și să consulte profesia înainte de a exprima poziții cu impact financiar major.

Iar medicii stomatologi trebuie să cunoască drepturile pe care le au.

Calitatea medicală trebuie demonstrată prin siguranța și rezultatele tratamentului, nu prin dimensiunea financiară a furnizorului și nici prin volumul documentelor administrative.

Voi continua să urmăresc documentele, deciziile și circuitul banilor.

Pentru că, în opinia mea, în spatele unei schimbări administrative aparent tehnice se poate afla o schimbare economică mult mai amplă.

Și pentru că nu vreau să descoperim peste câțiva ani că independența cabinetelor stomatologice a fost pierdută nu printr-o interdicție directă, ci prin costuri și condiții administrative pe care numai marile structuri și le-au mai putut permite.

Am prieteni care au deținut laboratoare de analize medicale și care, potrivit relatărilor lor, s-au confruntat cu dificultăți financiare severe, inclusiv prin costurile acreditării RENAR și cu întârzieri de mai multe luni ale plăților din partea Caselor de Asigurări de Sănătate. Marea majoritate a laboratoarelor mici au închis ușa.

Aceste experiențe trebuie documentate individual, pentru a stabili contribuția fiecărui factor, dar ele arată de ce obligațiile administrative suplimentare nu pot fi analizate separat de fluxurile reale de numerar ale furnizorilor medicali.

Un cabinet sau un laborator nu își poate achita obligațiile administrative din bani pe care Casa de Asigurări încă nu i-a plătit.

Iar furnizorii mici nu beneficiază de aceeași rezervă financiară pe care o pot avea structurile medicale mari.

Aici apare una dintre cele mai grave consecințe posibile ale reglementărilor disproporționate: nu dispar neapărat furnizorii care tratează mai prost, ci cei care nu mai pot finanța costurile impuse sistemului.

Și atunci, cine protejează pacientul?

BANII TREBUIE SĂ URMEZE PACIENTUL. NU INTERESELE FINANCIARE ALE SISTEMULUI CARE PRETINDE CĂ ÎL PROTEJEAZĂ.

Va urma.

Dr. Mihaela Cuțui-Pardos

Stomatolog · CMI DENT SRL

Dr. Mihaela Cuțui-Pardoș este medic stomatolog cu practică în Timișoara. Cunoscută pentru poziția sa activă privind transparența și respectarea drepturilor medicilor practicieni în sistemul sanitar românesc, a fost implicată în demersuri publice legate de reforma Colegiului Medicilor Stomatologi din România.