Dr. Mihaela Cuțui, avertizor de integritate în stomatologia română, vorbește despre hotărârile judecătorești definitive rămase neexecutate în conflictul cu CMS Timiș și CMSR, despre lipsa de transparență a cotizațiilor și despre reformele legislative pe care le consideră urgente.
Timp de peste 28 de ani, dr. Mihaela Cuțui a tratat pacienți deopotrivă în centrul universitar Timișoara și în orașul Deta, văzând cum stomatologia românească a trecut de la medicina reparatorie la una a dialogului și prevenției.
Dar dincolo de fotoliul de tratament, medicul a devenit, în ultimii șapte ani, un caz rar în profesie: cel al unui avertizor de integritate care a dus până la capăt o bătălie juridică împotriva propriei organizații profesionale. Hotărâri judecătorești definitive i-au confirmat, pas cu pas, acuzațiile privind legalitatea conducerii Colegiului Medicilor Stomatologi Timiș și efectele acestora asupra CMSR la nivel național — însă, spune dr. Cuțui, aceste hotărâri au rămas fără efect real, într-un blocaj instituțional pe care îl consideră mai grav decât litigiul în sine.
Într-un interviu acordat stomatologo.ro, medicul vorbește despre costurile personale ale acestei lupte, despre transparența cotizațiilor colectate de la stomatologii din România și despre cele trei reforme legislative pe care le consideră urgente pentru profesie.
Stomatologo.ro: Doamnă dr. Mihaela Cuțui, profesați ca medic stomatolog din anul 1998 și coordonați două cabinete în medii socio-economice diferite, la Timișoara și Deta. Cum s-a transformat profilul și nivelul de educație stomatologică al pacientului român în acești peste 28 de ani de activitate la fotoliul de tratament?
Dr. M.C.: În acești peste 28 de ani am avut privilegiul de a practica atât într-un mare centru universitar, cât și într-un oraș mic. Această experiență mi-a arătat că pacientul român s-a schimbat profund.
La începutul carierei mele, pacientul venea la medic aproape exclusiv atunci când durerea devenea insuportabilă. Astăzi, tot mai mulți pacienți înțeleg că sănătatea orală înseamnă prevenție, controale periodice și planificarea tratamentului înainte de apariția complicațiilor.
În același timp, accesul la informație prin internet și rețelele sociale a schimbat radical relația medic–pacient. Pacienții sunt mai informați, pun întrebări, solicită explicații și doresc să participe la decizia terapeutică. Consider acest lucru un progres, cu condiția ca informația să provină din surse credibile și să fie interpretată împreună cu medicul.
Există însă și o provocare. Abundența informației nu înseamnă întotdeauna educație medicală. În practica de zi cu zi întâlnim frecvent pacienți influențați de reclame, de recomandări din mediul online sau de soluții aparent rapide, unele chiar lipsite de fundament științific, care nu sunt întotdeauna în interesul sănătății lor pe termen lung.
Diferențele socio-economice rămân importante. În comunitățile mici, problema principală nu este lipsa dorinței de a avea grijă de sănătatea orală, ci accesul limitat la resurse financiare, problemă care s-a accentuat în ultimul an, și uneori accesul la servicii medicale complexe. De aceea, rolul medicului nu este doar de a trata, ci și de a adapta planul terapeutic la realitatea fiecărui pacient, fără a compromite calitatea actului medical.
Cred că cea mai mare schimbare nu este una tehnologică, ci una de mentalitate. Pacientul de astăzi trebuie să fie un partener în actul medical. Medicina modernă nu mai poate fi paternalistă, ea trebuie să fie construită pe dialog, profesionalism, transparență și respect reciproc.
Stomatologo.ro: În descrierea activității DENT.RO puneți un accent deosebit pe terapia minim invazivă, managementul durerii și utilizarea tehnologiei laser. În ce măsură tehnologizarea avansată a modificat relația de încredere dintre medic și pacient în stomatologia generală?
Dr. M.C.: Cred în tehnologie. Ea este un instrument extraordinar, dar nu poate înlocui relația dintre medic și pacient.
Laserul, magnificația, imagistica digitală, biomaterialele moderne sau sistemele digitale de diagnostic ne permit tratamente mai precise, mai puțin invazive, mai confortabile și mai durabile.
Totuși, încrederea nu este construită de aparatură. Ea se construiește prin comunicare, prin onestitate și prin respectarea interesului pacientului. Un pacient nu are nevoie doar de tehnologie de ultimă generație, ci și de explicații clare privind beneficiile, limitele și alternativele fiecărui tratament.
În ultimii ani observ un fenomen interesant: pacienții aleg tot mai des medicul nu doar pentru dotările cabinetului, ci pentru încrederea pe care o inspiră. Aparatura poate impresiona la prima consultație, dar fidelizarea pacientului este dată de corectitudinea actului medical și de rezultatele obținute în timp.
Eu folosesc tehnologia pentru a conserva cât mai mult din structurile dentare naturale și pentru a reduce durerea și anxietatea pacientului. Acesta este, în opinia mea, adevăratul rol al inovației: să servească pacientul, nu să devină un scop în sine.
Stomatologo.ro: Coordonați activitatea DENT.RO atât în centrul urban Timișoara, cât și în orașul Deta. Cum diferă cazuistica medicală, adresabilitatea și așteptările pacienților din mediul urban față de cei din micile comunități?
Dr. M.C.: Există diferențe importante, dar și foarte multe asemănări.
În Timișoara întâlnesc mai frecvent pacienți interesați de tratamente complexe, interdisciplinare și estetice. Nivelul de informare este mai ridicat, iar accesul la servicii medicale este mai diversificat.
La Deta predomină cazurile în care tratamentul a fost amânat ani de zile, de cele mai multe ori din motive financiare. De multe ori trebuie să reconstruim ceea ce putea fi prevenit prin controale periodice. Dar,indiferent dacă pacientul vine dintr-un centru universitar sau dintr-o comunitate mică, el își dorește același lucru: să fie ascultat, să primească explicații și să știe că medicul urmărește interesul lui pe termen lung.
Experiența celor două cabinete m-a învățat că medicina nu poate fi standardizată. Protocolul medical este același, dar omul din fața ta este întotdeauna diferit iar medicul are obligația de a individualiza cazul.
Stomatologo.ro: Care sunt principalele provocări clinice și logistice pe care le întâmpinați în gestionarea unui cabinet într-un oraș mic precum Deta, comparativ cu piața hipercompetitivă din Timișoara?
Dr. M.C.: Consider că standardul actului medical trebuie să fie același indiferent de localitate.
Astăzi, în Deta, activează șapte medici stomatologi, ceea ce demonstrează că și într-un oraș mic concurența profesională este reală. Provocarea principală este menținerea acelorași standarde profesionale ca într-un mare centru universitar, în condițiile unei adresabilități mai reduse și ale unor resurse economice limitate.
În Timișoara concurența este foarte mare, ceea ce stimulează dezvoltarea profesională și investițiile în tehnologie. În același timp însă, ne confruntăm cu un fenomen pe care îl discutăm prea puțin: hipersaturarea pieței.
În județul Timiș, raportul dintre numărul medicilor stomatologi și populație este atât de dezechilibrat încât unui medic îi revin aproximativ 350 de pacienți. Această realitate economică generează presiune asupra cabinetelor și favorizează apariția unor practici comerciale agresive, inclusiv dumpingul.
Din păcate, atunci când competiția se mută exclusiv în zona prețului, există riscul ca aceasta să afecteze și calitatea actului medical. Medicina nu poate fi redusă la o simplă competiție comercială iar materialele folosite intr-un cabinet se cumpără de pe piața europeană,la prețuri europene dar ne adresam unui pacient cu venitul din România.
Stomatologo.ro: Într-o piață stomatologică privată axată adesea pe manopere restaurative sau estetice de mare amploare, cum reușiți să promovați prevenția primară și să convingeți pacienții de importanța profilaxiei periodice?
Dr. M.C.: Cred că succesul unui medic nu se măsoară doar prin numărul tratamentelor complexe pe care le efectuează, ci și prin numărul problemelor pe care reușește să le prevină.
Încerc întotdeauna să explic pacienților că o consultație periodică și o igienizare profesională costă incomparabil mai puțin, atât financiar, cât și biologic, decât tratarea complicațiilor.
Fac parte din generația de medici care a fost formată în spiritul conservării țesuturilor dentare. Am învățat că cea mai valoroasă restaurare este cea pe care nu mai trebuie să o faci, pentru că ai prevenit boala la timp.
Din păcate, în ultimii ani prevenția este încă insuficient susținută prin politici publice. România continuă să investească mai mult în tratamentul consecințelor decât în prevenirea lor. Această abordare este costisitoare atât pentru pacient, cât și pentru întregul sistem de sănătate.
Cred cu tărie că viitorul stomatologiei nu înseamnă doar tehnologie mai performantă, ci și o schimbare de paradigmă: de la medicina reparatorie la medicina preventivă. Salvarea dintelui natural trebuie să rămână primul obiectiv al oricărui medic stomatolog.
Stomatologo.ro: Principiul de bază al cabinetului dumneavoastră este că decizia terapeutică aparține pacientului informat, după prezentarea tuturor opțiunilor. Cum gestionați situațiile în care pacientul insistă pentru tratamente rapide sau pur estetice, dăunătoare pe termen lung sănătății sale orale?
Dr. M.C.: Autonomia pacientului este unul dintre principiile fundamentale ale medicinei moderne, dar ea nu poate exista fără o informare completă și corectă. Rolul medicului nu este să execute orice solicitare, ci să explice beneficiile, limitele, riscurile și consecințele fiecărei opțiuni terapeutice.
Au existat situații în care pacienții și-au dorit soluții rapide sau exclusiv estetice, care ar fi compromis structuri dentare sănătoase. În astfel de cazuri am refuzat tratamentul solicitat și am explicat de ce. Prefer să pierd un pacient decât să fac o manoperă despre care știu că îi poate afecta sănătatea orală pe termen lung.
În ultimii ani, presiunea comercială din stomatologia privată a crescut foarte mult. Tocmai de aceea cred că medicul trebuie să rămână înainte de toate medic și abia apoi furnizor de servicii. Actul medical nu poate fi dictat de dorința de moment a pacientului și nici de interese economice. El trebuie să respecte principiul fundamental al profesiei: primum non nocere.
Cred că adevărata relație de încredere se construiește atunci când pacientul înțelege că medicul îi apără sănătatea și nu îi vinde un serviciu.
Stomatologo.ro: Tehnologia și materialele dentare avansează rapid. Cum vă selectați cursurile de perfecționare profesională și ce inovații tehnologice considerați esențiale pentru viitorul stomatologiei generale?
Dr. M.C.:Îmi aleg cursurile după un criteriu foarte simplu: să aducă un beneficiu real pacientului.
Nu urmez un curs pentru că este la modă sau pentru că promovează un anumit produs. Îl aleg atunci când îmi permite să tratez mai conservator, mai predictibil și mai sigur.
Sunt interesată de terapia minim invazivă, laser, biomateriale moderne, magnificație și digitalizarea etapelor de diagnostic și planificare. Cred însă că tehnologia nu trebuie idolatrizată.
Cel mai performant echipament nu poate înlocui experiența clinică, judecata profesională și responsabilitatea medicului.
Educația Medicală Continuă trebuie să însemne dezvoltare profesională autentică, nu acumularea formală a unor credite. Din acest motiv consider că sistemul EMC trebuie construit astfel încât să stimuleze calitatea formării, diversitatea surselor educaționale și accesul la programe internaționale recunoscute.
Stomatologo.ro: Motto-ul clinicii dumneavoastră menționează că „fiecare zâmbet are o poveste”. Cum transpuneți acest principiu al personalizării în elaborarea planurilor de tratament pentru pacienții cu resurse financiare limitate?
Dr. M.C.: Nu tratez doar dinți. Tratez oameni.
Fiecare pacient vine cu o poveste medicală, familială, socială și economică diferită. De aceea nu cred în planuri de tratament standardizate.
Planul ideal există în manuale. În cabinet există oameni cu posibilități diferite. Rolul medicului este să stabilească prioritățile și să construiască un tratament etapizat, fără compromisuri biologice, dar adaptat posibilităților reale ale pacientului.
În cei peste 28 de ani de practică am învățat că empatia nu înseamnă să cobori standardele medicale, ci să găsești cea mai bună soluție posibilă pentru omul din fața ta.
Uneori cea mai mare satisfacție profesională nu este realizarea unui caz spectaculos, ci faptul că ai reușit să păstrezi funcționalitatea și sănătatea orală a unui pacient care credea că nu mai are nici o șansă.
PRECIZARE NECESARĂ ÎNAINTEA RĂSPUNSURILOR PRIVIND ACTIVITATEA MEA CIVICĂ ȘI INSTITUȚIONALĂ
Înainte de a răspunde întrebărilor referitoare la activitatea mea ca avertizor de integritate și la demersurile judiciare și administrative pe care le-am desfășurat în ultimii șapte ani, consider necesară o scurtă prezentare a contextului juridic în care acestea s-au desfășurat.
Fără această explicație, există riscul ca cititorul să perceapă cele ce urmează ca pe un conflict personal sau ca pe o dispută între colegi. În realitate, demersurile mele au avut ca obiect funcționarea unui organism profesional de utilitate publică, căruia statul român, prin Legea nr. 95/2006, i-a delegat atribuții privind organizarea, controlul și reglementarea exercitării profesiei de medic stomatolog.
Cronologia este esențială.
În anul 2019 a fost aleasă legal conducerea Colegiului Medicilor Stomatologi Timiș din care am facut parte in calitate de vicepreședinte.
In paralel,peste noi,cei din Colegiul Teritorial Timiș, legal si juridic constituit,ulterior, printr-o serie de acte administrative ilegale adoptate de conducerea executivă a Colegiului Medicilor Stomatologi din România, Colegiul legitim a fost înlocuit de un grup de persoane din rândul cadrelor universitare condus de dr.Sinescu Cosmin, care cu ajutorul vechii conduceri a CMSR au format un colegiu teritorial ce s-a autointitulat ilegal Colegiul Medicilor Stomatologi Timiș dar care nu a avut niciodată personalitate juridică, desfășurarea activității acestuia fiind doar in baza unei decizii a CMSR lipsita de legalitate.
În anii următori, instanțele de judecată au pronunțat mai multe hotărâri definitive care au schimbat complet situația juridică.
Prin Sentința penală nr. 16527/325/2021 s-a stabilit că mandatul nostru,al conducerii legal alese în anul 2019 continua să existe până la eventuala anulare în condițiile legii. Nimeni nu a anulat aceasta sentință, nimeni nu ne-a contestat.
Prin Sentința civilă nr. 19610/325/2023 s-a constatat că gruparea care exercitase atribuții de conducere în cadrul Colegiului Medicilor Stomatologi Timiș ( grupul dr.Sinescu Cosmin) nu avea personalitate juridică.
Prin Sentințele civile nr. 809/2024 și nr. 1046/2024 au fost confirmate drepturile conducerii legal alese in 2019 și obligația CMSR de a valida mandatul acesteia.
Aceste hotărâri sunt definitive.
În opinia mea, efectele lor juridice depășesc cadrul Colegiului Teritorial Timiș.
Persoanele provenite din structura ilegala a dr.Sinescu Cosmin-a cărei situație juridică a fost infirmată prin hotărâri definitive- anume grupul condus de dr.Șutean Dan- au participat ulterior la alegerea conducerii executive naționale a CMSR, viciind mandatul acestora.
Mai este un aspect important- colegul dr.Bâldea Bogdan ce exercita acum ilegal funcția de vicepreședinte la nivel national provine strict din structura ilegală a grupului de universitari condus de dr.Sinescu Cosmin ,unde a facut parte din așa-zisul Consiliul teritorial.
Din acest motiv, susțin că actuala conducere executivă a Colegiului Medicilor Stomatologi din România este afectată de un viciu de legalitate încă de la constituirea sa.
În ultimii șapte ani am sesizat în mod repetat Colegiul Medicilor Stomatologi din România, Consiliul Național, Adunarea Generală Națională, Ministerul Sănătății, Direcția Națională Anticorupție și alte instituții ale statului, solicitând aplicarea efectelor acestor hotărâri definitive și exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 95/2006.
În opinia mea, răspunsurile instituționale primite nu au condus la restabilirea legalității, motiv pentru care consider că problema nu mai privește doar un litigiu profesional, ci funcționarea unui organism profesional de utilitate publică și exercitarea atribuțiilor de control ale statului român.
Răspunsurile la întrebările care urmează trebuie înțelese în acest context.
Stomatologo.ro: Sunteți prima figură publică din stomatologia românească ce și-a asumat deschis statutul de avertizor de integritate. Care au fost cele mai grele costuri personale și profesionale ale acestei opțiuni de a nu tăcea?
Dr. M.C.: Costurile au fost foarte mari. Ani de procese, cheltuieli financiare considerabile, presiune psihologică, discreditare și încercări repetate de intimidare.
Dar cel mai greu este sentimentul că spui adevărul într-un moment în care foarte puțini au curajul să vorbească și în care auzi mereu aceeași replică: „Peste tot este la fel, nu ai ce să faci.”
Eu nu accept această mentalitate.
Tot ceea ce am făcut a fost pentru a-mi apăra munca și profesia. Nu puteam permite ca un grup ajuns la conducerea organismului profesional să bată din palme și, de a doua zi, să impună reguli noi, fără respectarea legii, reguli care, în opinia mea, ar fi dus în timp la dispariția cabinetelor mici și la limitarea independenței profesionale a medicului stomatolog.
Trebuie făcută însă o precizare esențială.
Nu am făcut aceste demersuri împotriva unei persoane private și nici împotriva conducerii unui SRL.
Colegiul Medicilor Stomatologi din România este un organism profesional de utilitate publică, căruia statul român i-a delegat atribuții privind organizarea și reglementarea profesiei. Persoanele care îl conduc nu administrează o entitate privată personală ci exercită atribuții cu caracter public și, prin urmare, trebuie să respecte Constituția și legile statului român.
Demersurile pe care le-am făcut au avut un singur scop: respectarea legii, indiferent de funcția ocupată de cei implicați.
Toate acțiunile mele au avut ca obiect funcționarea legală a organismului profesional, transparența utilizării cotizațiilor medicilor stomatologi, respectarea hotărârilor judecătorești definitive și exercitarea atribuțiilor pe care Legea nr. 95/2006 le conferă Ministerului Sănătății.
Într-o profesie medicală, avertizorul de integritate nu ar trebui privit ca un adversar al instituției. El reprezintă unul dintre mecanismele prin care instituția își poate corecta propriile derapaje înainte ca acestea să afecteze profesia și pacienții.
Dacă profesiile medicale își pierd capacitatea de autocorectare și de a accepta critica formulată cu bună-credință, profesia și implicit încrederea publicului sunt cele care au de suferit.
După șapte ani de demersuri am înțeles că adevărata provocare nu este obținerea unei hotărâri judecătorești favorabile, ci respectarea efectelor ei juridice. Într-un stat de drept, justiția nu se oprește în momentul pronunțării unei hotărâri definitive, ci continuă prin punerea ei în executare și prin restabilirea legalității de către instituțiile cărora legea le conferă această obligație.
Atunci când hotărârile judecătorești definitive rămân fără efect, iar autoritățile competente refuză sau omit să își exercite atribuțiile legale, nu mai este afectată doar persoana care a sesizat neregulile.
Este afectată însăși credibilitatea statului de drept și încrederea cetățenilor că legea este egală pentru toți.
În consecință, susțin documentat că, în prezent, atât Colegiul Medicilor Stomatologi Timiș, cât și Colegiul Medicilor Stomatologi din România traversează o profundă criză de legalitate instituțională.
În opinia mea, Ministerul Sănătății, prin răspunsurile oficiale comunicate, nu doar că nu a restabilit legalitatea, ci a acoperit cu bună-știință încălcările legii și efectele produse de acestea. Consider că această stare durează de șapte ani și implică acțiuni și inacțiuni succesive ale mai multor persoane aflate în funcții de decizie.
Din păcate, deși am încercat ca această situație să fie corectată în interiorul profesiei, adresându-mă Consiliului Național și Adunării Generale Naționale, m-am lovit de tăcere și de lipsa unei reacții efective.
Consider că organismul profesional și-a pierdut capacitatea de autocorectare internă, ca urmare a mecanismelor construite de vechea conducere și perpetuate, în opinia mea, de actuala conducere executivă a CMSR.
Am sesizat inclusiv Direcția Națională Anticorupție. Din perspectiva mea, și această instituție întârzie adoptarea unor măsuri efective, existând riscul ca tergiversarea să favorizeze intervenirea prescripției pentru anumite fapte.
Nu regret nici unul dintre demersurile făcute.Dacă aș fi ales să tac, mi-aș fi trădat profesia, munca și propriile principii.
Stomatologo.ro: Atunci când ați semnalat că cadre medicale din spațiul non-UE obțineau drept de practică fără a cunoaște limba română, reacția conducerii CMSR a fost trimiterea dumneavoastră în fața Comisiei de Disciplină. Ce defecte de guvernanță arată această încercare de a folosi comisiile etice ca instrument de reducere la tăcere a vocilor critice?
Dr. M.C.: Sesizarea pe care am formulat-o privea respectarea unor condiții legale pentru exercitarea profesiei și, implicit, protecția pacientului. Nu era un conflict personal și nici o dispută între colegi. Solicitam doar ca legea să fie aplicată în mod egal tuturor.
În loc ca problema ridicată să fie analizată pe fond, răspunsul instituțional s-a concentrat asupra persoanei care a formulat sesizarea, fiind declanșată procedura disciplinară împotriva mea.
Din punctul meu de vedere, acesta este primul și cel mai grav defect de guvernanță instituțională. Rolul unui organism profesional este să verifice cu obiectivitate legalitatea faptelor sesizate și să protejeze interesul profesiei și al pacienților, nu să transforme mecanismele disciplinare într-un instrument de protejare a conducerii împotriva criticii formulate cu bună-credință. Atunci când instituția reacționează împotriva avertizorului, în loc să analizeze fondul sesizării, apare un risc real de captură instituțională și de deturnare a scopului pentru care organismul profesional a fost creat.
Paradoxul este că însăși credibilitatea mecanismului disciplinar avea să fie pusă ulterior sub semnul întrebării. Președinta Comisiei Superioare de Disciplină a CMSR de la acel moment, prof. dr. Mariana Păcurar, a fost ulterior găsită de Agenția Națională de Integritate în incompatibilitate, situație confirmată prin hotărâri definitive ale instanțelor de judecată din Târgu Mureș.
Această împrejurare ridică, în opinia mea, o întrebare legitimă: câtă autoritate morală și instituțională poate avea o procedură disciplinară, pe care o consider abuzivă, atunci când persoana care conduce organul de jurisdicție disciplinară este ea însăși constatată de autoritatea competentă că a încălcat normele privind integritatea în exercitarea funcției, ocupând în același timp și funcții în sistemul universitar medical?
Colegii mei și eu am fost sancționați disciplinar la ordinul fostului președinte al CMSR, dr. Ionescu Ecaterina, deși discuția nu privea acte de malpraxis și nici încălcări ale obligațiilor profesionale față de pacienți.
Titlul XIII din Legea nr. 95/2006 reglementează răspunderea disciplinară a medicului stomatolog pentru încălcarea obligațiilor profesionale și deontologice.
În cazul meu, procedura disciplinară a fost declanșată exclusiv în contextul unor sesizări privind legalitatea funcționării organismului profesional și exprimarea unor opinii referitoare la respectarea legii. Consider că mecanismul disciplinar a fost utilizat într-un mod incompatibil cu scopul pentru care a fost instituit și, ceea ce este și mai grav, nimeni nu a considerat necesar să corecteze această situație, nici după pronunțarea hotărârilor judecătorești definitive.
În anii care au urmat, o parte dintre aspectele juridice pe care le-am semnalat au fost confirmate prin hotărâri judecătorești definitive privind conducerea Colegiului Medicilor Stomatologi Timiș, lipsa personalității juridice a grupului care exercitase atribuții de conducere și obligațiile care reveneau CMSR în urma acestor hotărâri.
Cu toate acestea, situația juridică nu a fost readusă în legalitate, iar hotărârile definitive nu au produs efectele pe care, în opinia mea, ar fi trebuit să le producă.
Toate aceste fapte au afectat credibilitatea organismului profesional. Problema nu este instituția în sine, ci modul în care aceasta a fost administrată de persoanele aflate vremelnic la conducerea ei.
În toți acești ani am observat o vulnerabilitate majoră a administrației românești. Deciziile sunt luate de oameni, însă atunci când acestea încalcă legea, răspunderea este transferată asupra instituției, în timp ce persoanele care au adoptat sau executat deciziile nelegale rămân, de cele mai multe ori, în afara oricărei forme de răspundere.
Instituția suportă consecințele de imagine, profesia suportă consecințele de credibilitate, iar cei care au generat aceste situații continuă să ocupe funcții de conducere fără să răspundă pentru propriile acte.
Acesta este, în opinia mea, al doilea mare defect de guvernanță: lipsa răspunderii individuale pentru exercitarea funcției. Într-un stat de drept, autoritatea și răspunderea trebuie să fie inseparabile. Atunci când răspunde doar instituția, iar persoanele care au luat deciziile rămân neatinse, mecanismele de autocorecție încetează să mai funcționeze.
Așa s-a întâmplat, în opinia mea, și în cazul Colegiului Medicilor Stomatologi din România, iar această situație continuă și în prezent.
O instituție își pierde credibilitatea nu pentru că este criticată, ci pentru că refuză să își corecteze propriile erori chiar și atunci când acestea sunt constatate prin hotărâri judecătorești definitive.
Concluzia mea este că buna guvernanță într-un organism profesional nu înseamnă protejarea conducerii, ci protejarea legalității. Iar atunci când legalitatea este sacrificată pentru conservarea puterii, întreaga profesie ajunge să suporte consecințele.
Stomatologo.ro: Ați câștigat procesul intentat de conducerea CMSR la Tribunalul București, instanța confirmând validitatea sesizărilor dumneavoastră. Ce înseamnă această victorie juridică pentru libertatea de exprimare a medicilor stomatologi din România, priviți istoric ca fiind izolați în cabinetele lor?
Dr. M.C.: În primul rând, aș face o precizare, pentru că realitatea este mult mai complexă.
În plan personal nu am câștigat toate litigiile cu CMSR, iar în cele pe care le-am câștigat persoanele responsabile nu au fost trase la răspundere nici până astăzi,sunt in funcții publice si sfidează în continuare.
În dosarele pe care le-am pierdut, deși am depus numeroase dovezi, soluțiile au fost pronunțate pe excepții sau pe aspecte procedurale, fără ca fondul problemelor ridicate să fie analizat în mod efectiv.
Ulterior am înțeles că strategia juridică folosită în acea perioadă nu a fost construită în principal pe Legea nr. 95/2006, care reprezenta cadrul legal aplicabil, ci aproape exclusiv pe prevederile unui regulament intern, despre care am susținut constant că depășea limitele stabilite de lege și conferea conducerii executive o putere discreționară.
Însă ceea ce este cu adevărat important nu este cazul meu.
Problema reală este că, în prezent, în opinia mea, Colegiul Medicilor Stomatologi din România traversează o gravă criză de legalitate instituțională.
Această situație își are originea în modul în care a fost preluată conducerea Colegiului Medicilor Stomatologi Timiș și în efectele pe care acea situație le-a produs asupra alegerii conducerii executive naționale.
Hotărârile definitive pronunțate în perioada 2024–2025 au confirmat existența conducerii legal alese în anul 2019, au constatat lipsa personalității juridice a grupului care preluase conducerea executivă și au obligat CMSR să valideze mandatul conducerii legitime.
Aceste hotărâri nu mai reprezentau simple interpretări juridice. Ele deveniseră realitate juridică obligatorie.
Din acel moment am considerat că problema principală nu mai era obținerea altor hotărâri judecătorești, ci executarea celor deja existente.
Am sesizat în mod repetat CMSR, Ministerul Sănătății și alte instituții ale statului, solicitând aplicarea efectelor acestor hotărâri definitive.
În opinia mea, aici apare una dintre cele mai grave vulnerabilități instituționale pe care le-am întâlnit.
Deși existau hotărâri definitive, efectele lor juridice au fost amânate sau golite de conținut prin răspunsuri administrative care au menținut aceeași stare de fapt.
Ministerul Sănătății, instituția căreia Legea nr. 95/2006 îi conferă atribuții de verificare a legalității activității organismului profesional, nu a intervenit pentru restabilirea legalității. Dimpotrivă, prin răspunsurile oficiale comunicate, inclusiv cele semnate de reprezentanții ministerului, a susținut o interpretare pe care o consider incompatibilă cu dispozițiile exprese ale art. 486, art. 510 alin. (3) și art. 550–553 din Legea nr. 95/2006.
Din acest motiv, consider că adevărata miză depășește cu mult cazul meu.
Întrebarea esențială este dacă, într-un stat de drept, hotărârile judecătorești definitive produc efectele pe care legea le prevede sau dacă ele pot fi neutralizate prin inacțiunea instituțiilor chemate să le pună în aplicare.
Cred că medicii trebuie să poată semnala nereguli atunci când o fac cu bună-credință și pe baza unor argumente verificabile. Libertatea de exprimare și responsabilitatea profesională nu se exclud, ci se completează.
Fără această libertate și fără mecanisme reale de autocorectare, orice organism profesional riscă să își piardă tocmai rolul pentru care a fost creat: acela de a reprezenta profesia și de a proteja interesul public.
Stomatologo.ro: Ați derulat procese lungi în instanță pentru a obține transparența execuției bugetare a CMSR. Care este situația privind modul în care sunt gestionate cotizațiile colectate de la medicii stomatologi din România?
Dr. M.C.: Da, am inițiat astfel de procese și aș face o precizare importantă.
Nu am urmărit niciodată obținerea unor informații pentru un interes personal.Am solicitat documentele privind execuția detaliată a bugetului unei organizații profesionale finanțate din cotizațiile obligatorii ale medicilor stomatologi.
Într-o organizație profesională, cotizațiile nu aparțin conducerii executive. Ele aparțin membrilor care le plătesc și, în consecință, modul în care sunt administrate trebuie să fie complet transparent.
Am obținut hotărâri judecătorești favorabile.
Cu toate acestea, documentele comunicate nu au fost cele stabilite prin hotărârea instanței.
Vechea conducere executivă, condusă de dr. Ionescu Ecaterina, a transmis documente generale, similare celor depuse anual la Ministerul Finanțelor, fără a comunica documentele detaliate solicitate și avute în vedere de instanță.
Ulterior, actuala conducere executivă a CMSR, condusă de dr. Lăzărescu Cezar Florin, a comunicat oficial Ministerului Sănătății că nu deține acele documente.
Această afirmație ridică, în opinia mea, o întrebare firească.
Cum poate o conducere executivă să preia gestiunea unei organizații profesionale fără să dețină documentele financiar-contabile ale instituției pe care o administrează?
Cu atât mai mult cu cât această conducere a administrat ulterior cotizațiile obligatorii ale medicilor stomatologi și a adoptat decizii cu impact financiar.
Consider că această împrejurare ridică o problemă extrem de serioasă privind legalitatea funcționării conducerii CMSR, continuitatea administrativă și trasabilitatea documentelor financiar-contabile ale unei organizații profesionale.
Mai mult, în contextul în care am sesizat autorităților competente existența unor indicii privind modul de utilizare a unor fonduri care depășesc patru milioane de euro, lipsa acestor documente nu mai poate fi tratată ca un simplu incident administrativ.Am prezentat documente și elemente privind trasabilitatea financiară.
În opinia mea, actuala conducere executivă a CMSR, prin președintele dr. Lăzărescu Cezar Florin, a ales să acopere faptele fostei conduceri executive conduse de dr. Ionescu Ecaterina, în loc să dispună o verificare completă și transparentă a modului în care au fost administrate cotizațiile medicilor stomatologi.
Cotizațiile obligatorii ale medicilor stomatologi trebuie administrate cu maximă transparență.
Fiecare membru are dreptul să cunoască în detaliu modul în care sunt utilizați banii pe care legea îl obligă să îi plătească.
Demersurile mele au urmărit exclusiv consolidarea acestei transparențe.
Nu discutăm doar despre contabilitate.Discutăm despre încrederea membrilor în propria lor instituție.
O organizație profesională care gestionează milioane de euro proveniți din contribuțiile obligatorii ale membrilor trebuie să accepte același nivel de transparență pe care îl pretinde altor instituții publice.
În opinia mea, actuala "conducere" executivă nu doar că nu a clarificat aceste aspecte, ci a contribuit la menținerea lipsei de transparență și, implicit, la acoperirea unor fapte și decizii ale fostei conduceri care ar fi trebuit analizate obiectiv și, dacă era cazul, sancționate potrivit legii.
Stomatologo.ro: Din perspectiva experienței dumneavoastră în conducerea CMS Timiș și a litigiilor derulate, care sunt primele trei modificări legislative pe care le considerați urgente pentru reformarea din temelii a Colegiului Medicilor Stomatologi din România?
Dr. M.C.: Experiența ultimilor șapte ani m-a obligat să studiez în detaliu Legea nr. 95/2006, legislația administrativă, civilă și penală, jurisprudența instanțelor și modul în care funcționează organismele profesionale din România.
Concluzia la care am ajuns este una simplă:
Problema nu este lipsa legii. Problema este lipsa aplicării ei.
Legea nr. 95/2006 conține deja mecanisme prin care Ministerul Sănătății trebuie să urmărească legalitatea activității Colegiului Medicilor Stomatologi din România.
Articolele 486, 510 alin. (3) și 550-553 stabilesc atribuții clare în acest sens.
Cu toate acestea, în cazul concret al Colegiului Medicilor Stomatologi Timiș, după pronunțarea mai multor hotărâri judecătorești definitive privind conducerea legală și efectele juridice ale acestora, Ministerul Sănătății nu și-a exercitat atribuțiile pe care legea i le conferă.
Mai mult, prin răspunsurile oficiale comunicate, inclusiv prin adresele semnate de reprezentanții ministerului și prin corespondența ulterioară, s-a susținut o interpretare juridică contrară textului expres al Legii nr. 95/2006 și favorabilă celor care au încălcat legea.
Din punctul meu de vedere, această conduită instituțională și administrativă a permis menținerea unei situații infracționale pe care instanțele o clarificaseră deja prin hotărâri definitive
Din această experiență rezultă cele trei reforme pe care le consider esențiale:
Prima este modificarea Titlului XIII din Legea nr. 95/2006.
În forma actuală, consider că unele dispoziții sunt anticonstituționale și permit apariția unor derapaje instituționale și afectează drepturi civile și profesionale ale medicilor stomatologi, inclusiv exercitarea dreptului la muncă.
În același timp, legea trebuie să prevadă fără echivoc un control efectiv al legalității exercitat de Ministerul Sănătății, cu termene clare și obligația expresă de a interveni imediat atunci când constată încălcarea legii.
Autonomia profesională nu poate însemna lipsa oricărui control de legalitate.
Dimpotrivă, orice organism profesional este obligat să respecte legile statului în care funcționează.
A doua reformă este transparența totală a activității organismului profesional.
Orice decizie care afectează profesia trebuie fundamentată printr-un raport de necesitate și oportunitate, motivat juridic și supus unei dezbateri reale.
Consider necesară publicarea hotărârilor, a proceselor-verbale, a execuțiilor bugetare analitice, a contractelor și a tuturor documentelor privind utilizarea cotizațiilor obligatorii.
O organizație finanțată exclusiv din contribuțiile membrilor trebuie să răspundă permanent în fața acestora.
A treia reformă este protejarea efectivă a avertizorilor de integritate și delimitarea clară dintre răspunderea disciplinară și exercitarea dreptului la liberă exprimare.
Niciun medic nu ar trebui să fie cercetat disciplinar pentru faptul că sesizează, cu bună-credință, posibile încălcări ale legii.
Experiența mea m-a condus la o concluzie pe care o consider valabilă nu doar pentru stomatologie, ci pentru orice profesie reglementată.
Un regulator puternic este necesar. Dar un regulator care nu mai poate fi controlat din perspectiva legalității devine mai periculos decât unul slab.
În opinia mea, prin neexercitarea atribuțiilor pe care legea le conferă Ministerului Sănătății, Colegiul Medicilor Stomatologi din România a ajuns să funcționeze ca un veritabil „stat în stat”, fără mecanisme eficiente de control al legalității.
Stomatologo.ro: În ieșirile dumneavoastră publice ați vorbit despre solidaritatea timidă din breaslă și despre teama colegilor de a semnala abuzurile. S-a schimbat ceva în mentalitatea colectivă a stomatologilor români după acțiunile civice din ultimii ani?
Dr. M.C.: Cred că da. Nu atât de repede pe cât mi-aș fi dorit, dar schimbarea există.
În general, noi, ca societate, avem încă dificultăți în a spune direct atunci când observăm o problemă. Preferăm să discutăm în cerc restrâns ceea ce ar trebui să afirmăm public.
În profesia noastră au început însă să apară schimbări. Au apărut colegi care discută deschis despre transparență, despre buna guvernanță, despre responsabilitatea conducerii organismelor profesionale și despre necesitatea respectării legii.
Acest lucru nu se întâmpla în urmă cu câțiva ani.
Încă există teamă. Încă există rezerve. Încă există colegi care preferă să nu se exprime public, de teama unor consecințe profesionale.
Dar există și o conștientizare tot mai mare că loialitatea față de profesie nu înseamnă loialitate față de o persoană sau față de o conducere vremelnică.
Adevărata loialitate este față de lege, față de instituție și față de interesul public.
Dacă acceptăm tăcerea în fața unor încălcări ale legii doar pentru că provin din interiorul propriei profesii, nu mai protejăm profesia, ci contribuim la degradarea ei.
Cred că acesta este cel mai important lucru pe care îl lăsăm generațiilor tinere de medici stomatologi.
Instituțiile trebuie respectate.
Dar tocmai pentru ca instituțiile să fie respectate, ele trebuie, la rândul lor, să respecte legea.
Respectul pentru instituții nu poate fi construit pe teamă, ci pe legalitate, transparență și responsabilitate.
În ultimii șapte ani am înțeles că profesia nu se apără prin tăcere, ci prin capacitatea de a-și corecta propriile greșeli. O profesie care nu mai acceptă autocorectarea riscă să piardă încrederea propriilor membri și, în final, încrederea pacienților.
Stomatologo.ro: La nivelul breslei se discută în prezent noul Regulament privind Educația Medicală Continuă (EMC) și regulile de reatestare profesională după o pauză de cinci ani. Ce garanții instituționale considerați necesare pentru ca aceste credite EMC să nu devină o taxă mascată pe activitatea medicului?
Dr. M.C.: Educația Medicală Continuă este indispensabilă.
Niciun medic responsabil nu poate contesta necesitatea perfecționării profesionale.
Problema nu este existența EMC ci modul în care acesta este organizat și cine stabilește regulile.
În forma pusă în dezbatere publică, consider că proiectul regulamentului EMC creează premisele unui sistem excesiv de centralizat, care poate favoriza anumite structuri preferențiale și poate limita accesul echitabil la formarea profesională.
Creditele EMC trebuie să reflecte dezvoltarea profesională reală, nu acumularea formală a unor puncte.
Trebuie recunoscute programele internaționale de prestigiu, trebuie eliminate diferențele nejustificate dintre participarea fizică și cea online, iar costurile trebuie să fie transparente și rezonabile.
Din experiența pe care am avut-o cu actuala "conducere" executivă a CMSR, condusă de dr. Lăzărescu Cezar Florin, am constatat că, deși formal sunt solicitate opinii și propuneri în cadrul dezbaterilor publice, forma finală supusă votului nu reflectă observațiile formulate de practicieni.
În opinia mea, acesta este unul dintre motivele pentru care încrederea membrilor în procesul decizional a scăzut.
Există însă o problemă care precede orice dezbatere privind regulamentul EMC.
Din punctul meu de vedere, legitimitatea unei reforme depinde și de legitimitatea celor care o promovează.
În urma hotărârilor judecătorești definitive privind Colegiul Medicilor Stomatologi Timiș și a efectelor juridice pe care acestea le produc asupra structurii de conducere a CMSR, consider că există probleme serioase de legalitate instituțională care trebuie clarificate înainte de adoptarea unor modificări majore privind exercitarea profesiei.
Nu contest necesitatea reformării sistemului EMC.
Contest legitimitatea instituțională în care sunt promovate aceste modificări și lipsa unei consultări reale a profesiei.
În ceea ce privește reatestarea profesională după întreruperea activității, aceasta trebuie să urmărească exclusiv verificarea competenței profesionale și siguranța pacientului, fără a deveni un instrument birocratic sau o sursă suplimentară de venit pentru organismul profesional.
Educația Medicală Continuă trebuie să rămână un instrument de dezvoltare profesională, nu o obligație administrativă lipsită de conținut.
Stomatologo.ro: Datele statistice recente arată că România formează aproximativ 15% din absolvenții de stomatologie ai Uniunii Europene, existând un excedent de medici de aproximativ 40%. Cum evaluați solicitarea recentă a CMSR de reducere a cifrei de școlarizare?
În opinia mea, demersul CMSR ar fi fost binevenit dacă ar fi fost făcut în mod instituțional, adresat direct autorităților competente și fundamentat pe o strategie națională. În forma în care a fost prezentat public, consider că reprezintă mai degrabă o reacție întârziată la presiunea exercitată de practicieni, care semnalează această problemă de mulți ani.
Consider că această discuție trebuia începută cu cel puțin zece ani în urmă.
Noi am atras atenția asupra acestei situații încă de atunci, însă semnalele au fost ignorate.
Datele statistice sunt greu de contestat.
România produce aproximativ 15% dintre absolvenții de medicină dentară ai Uniunii Europene, deși reprezintă mai puțin de 4% din populația Uniunii Europene.
În același timp, numărul medicilor stomatologi a crescut accelerat, în timp ce populația a scăzut, ceea ce a generat un excedent profesional estimat la aproximativ 40%.
Acest dezechilibru îl vedem zilnic în practică.
În județul Timiș, de exemplu, unui medic îi revin aproximativ 300 de pacienți.
Concurența excesivă pune o presiune economică foarte mare asupra cabinetelor, favorizează fenomenul de dumping și riscă să transforme actul medical într-o competiție comercială, cu efecte asupra calității serviciilor oferite pacienților.
Din punctul meu de vedere, aceasta nu este o evoluție sănătoasă pentru profesie.
Cu toate acestea, simpla reducere a cifrei de școlarizare nu reprezintă, singură, soluția, deși consider că această măsură este necesară și trebuie adoptată fără întârziere.
Problema este mult mai complexă.
În primul rând, sistemul românesc de sănătate nu respectă un principiu fundamental: finanțarea nu urmează pacientul.
România are simultan un excedent de medici stomatologi și un acces insuficient al populației la servicii de medicină dentară, în special în rândul persoanelor cu venituri reduse.
Așadar, nu discutăm doar despre numărul medicilor, ci și despre modul în care sistemul este organizat și finanțat.
De aceea, consider că este nevoie de o strategie națională privind resursa umană în medicina dentară, elaborată împreună de Ministerul Educației, Ministerul Sănătății, universități, organizațiile profesionale și reprezentanții practicienilor.
Această strategie trebuie să se bazeze pe indicatori obiectivi: evoluția demografică, distribuția teritorială a medicilor, nevoile reale de sănătate orală ale populației și capacitatea pieței de a integra noii absolvenți.
Există însă un aspect pe care îl consider la fel de important.
Solicitarea de reducere a cifrei de școlarizare vine din partea unei conduceri a CMSR a cărei legitimitate instituțională o contest în baza hotărârilor judecătorești definitive privind situația Colegiului Medicilor Stomatologi Timiș și a efectelor pe care acestea le produc asupra structurii de conducere a organismului profesional.
Din această perspectivă, cred că o decizie strategică ce va influența viitorul profesiei pentru următoarele decenii trebuie adoptată de o conducere a cărei legalitate să nu fie contestată și în urma unei dezbateri reale cu universitățile, practicienii și autoritățile statului.
Universitățile vor apăra, în mod firesc, propriile interese instituționale, inclusiv normele didactice și structura programelor de studiu. Tocmai de aceea este nevoie de o analiză obiectivă, realizată la nivel național, care să aibă ca reper interesul public și nu interesele fiecărei instituții în parte.
M-a surprins declarația publică potrivit căreia o eventuală reducere a locurilor finanțate de la buget ar putea fi compensată prin creșterea numărului locurilor cu taxă. În opinia mea, o asemenea abordare mută discuția din zona planificării resursei umane în zona interesului financiar al instituțiilor de învățământ.
Nu putem construi viitorul profesiei exclusiv pe interese instituționale sau universitare.
Trebuie să îl construim în interesul pacientului și al generațiilor viitoare de medici stomatologi.
Închei cu o convingere pe care ultimii șapte ani mi-au întărit-o.
O profesie medicală nu se apără ascunzând problemele sub preș. Se apără având curajul să le recunoască, să le dezbată și să le rezolve în limitele legii. Medicina nu este doar o profesie, ci o componentă a strategiei naționale de sănătate, iar această strategie trebuie să prevaleze asupra oricărui interes universitar, instituțional sau de grup. Statul are obligația de a planifica și reglementa în mod responsabil resursa umană din sănătate, astfel încât populația să beneficieze de îngrijiri de calitate, iar profesioniștii să își desfășoare activitatea într-un sistem bazat pe concurență loială, competență și profesionalism. Numai astfel putem reda medicilor încrederea în propriile instituții și pacienților încrederea în profesia noastră
