Dr. Elena Păun, medic stomatolog cu pregătire în homeopatie clinică și terapie orofacială miofuncțională, explică într-un interviu pentru Stomatologo.ro cum stomatologia integrativă completează tratamentul clasic, de la gestionarea anxietății pacienților până la corectarea timpurie a respirației orale la copii.
Dr. Elena Păun este medic stomatolog cu o pregătire academică solidă la UMF „Carol Davila”, atestat postuniversitar în Homeopatie Clinică la UMF „Grigore T. Popa” din Iași și o specializare mai recentă în Terapie Orofacială Miofuncțională. Coautoare a volumului „Compendiul asistentului de medicină dentară”, ea a construit în timp o abordare integrativă a stomatologiei, în care tratamentul clasic rămâne fundamentul actului medical, iar homeopatia, fitoterapia și reeducarea miofuncțională intervin ca instrumente complementare — de la gestionarea anxietății pacienților și confortul postoperator, până la corectarea timpurie a respirației orale și a deglutiției atipice la copii.
Într-un interviu acordat pentru Stomatologo.ro, Dr. Elena Păun vorbește despre integrarea acestor practici în protocoalele zilnice de cabinet, despre colaborarea cu ORL-ul, ortodonția și pneumologia, despre rolul telemedicinei în triaj și anamneză, dar și despre provocările manageriale ale unei clinici moderne și sfaturile sale pentru tinerii medici stomatologi.
Stomatologo.ro: Având o bază academică solidă construită la UMF „Carol Davila” și o activitate clinică desfășurată în multiple centre medicale, ce a reprezentat catalizatorul profesional care v-a determinat să adoptați o viziune integrativă și să aprofundați homeopatia clinică?
Dr. E. P.: De-a lungul anilor am tratat medicamentos boala parodontală, nevralgiile dentare, inflamațiile gingivale, durerile de erupție. Antibioticele și antiinflamatoarele își fac treaba, dar au o limită clară: nu le poți administra perioade foarte lungi. Așa am ajuns să introduc, pe lângă tratamentul clasic, și remedii homeopate — ca adjuvant în perioadele lungi de vindecare și de menținere. Homeopatia și fitoterapia sunt remedii recomandate mai ales copiilor și pacienților cu afecțiuni cronice care iau deja multe medicamente, dar tratamentul stomatologic propriu-zis rămâne neschimbat.
Stomatologo.ro: Urmarea programului postuniversitar de atestat de studii complementare în Homeopatie Clinică la UMF „Grigore T. Popa” din Iași v-a oferit un cadru academic structurat. Cum integrați remediile homeopate în protocoalele stomatologice zilnice și care sunt pașii clinici prin care trece un pacient ce beneficiază de un astfel de plan de tratament?
Dr. E. P.: Planul de tratament stomatologic rămâne neschimbat — diagnostic, tratament cauzal, control. Homeopatia nu înlocuiește niciodată tratamentul stomatologic clasic, ci o folosim ca adjuvant, în perioada de vindecare: după o intervenție chirurgicală sau la pacienții cu afte recidivante, leziuni bucale dureroase, herpes etc.
Stomatologo.ro: Anxietatea și teama de durere rămân printre principalele motive pentru care pacienții amână vizita la stomatolog. Ce soluții specifice oferă stomatologia integrativă și homeopatia pentru pregătirea psiho-emoțională preoperatorie a pacienților anxioși, comparativ cu premedicația alopată clasică?
Dr. E. P.: Cel mai eficient lucru pe care îl fac pentru un pacient anxios nu e administrarea de tratamente medicamentoase, ci un protocol prin care stăm de vorbă, ne obișnuim cu cabinetul, stabilim un semn prin care mă poate opri oricând. Explic fiecare pas înainte să-l fac și programez ședințe scurte la început. Anestezia o fac lent, cu anestezic de contact înainte — mare parte din teama de durere vine chiar de la înțepătură. Pentru pacienții foarte anxioși există diferite remedii homeopate pe care le pot cumpăra preparate direct de la farmacie, sau facem o listă de remedii adaptate anxietății de anticipare proprii fiecărui pacient.
Stomatologo.ro: Cum abordați din punct de vedere terapeutic pacienții cu teren alergic complex, dermatoze sau intoleranțe la materiale restaurative, și cum ajută fitoterapia sau homeopatia la biocompatibilizarea intervențiilor dentare?
Dr. E. P.: Folosesc foarte mult homeopatia în sfera ORL, există scheme personalizate pe care le oferim. Ce trebuie să înțelegem este că homeopatia tratează omul, nu simptomul, și nu pot recomanda același plan de tratament pentru fiecare pacient în parte. Pentru pacienții cu teren alergic, abordarea reală este diagnosticul, de aceea trimitem la alergolog/dermatolog pentru teste epicutanate (serie dentară: nichel, crom, cobalt, metacrilați, eugenol, aur), iar alegerea materialului se face în funcție de rezultat: zirconia/ceramică integrală, compozite fără HEMA, evitarea aliajelor cu nichel, izolare cu digă și polimerizare completă (monomerul rezidual e vinovatul frecvent, nu „materialul" în sine).
Pentru confortul postoperator și pentru vindecarea mucoasei recomand două lucruri diferite. Ca remediu homeopat, Arnica montana — pentru edem și disconfort după intervenție. Fitoterapic, local: clătiri cu ceai de salvie sau mușețel, apă călduță cu sare, gălbenele, aloe, propolis (atenție — propolisul e el însuși alergen frecvent).
Distincția e utilă și pentru pacient: homeopatia se administrează intern, în diluții, adaptată persoanei; fitoterapia acționează local, prin substanța activă din plantă.
Stomatologo.ro: Ați inceput sa lucrati ca o specialitatîn Terapie Orofacială Miofuncțională pentru copii si adulti. Care sunt cele mai frecvente funcții atipice (deglutiție infantilă, respirație orală, poziționare linguală incorectă) pe care le depistați la in cabinetul dentar și ce impact au acestea asupra stabilității ocluzale?
Dr. E. P.: Cele mai întâlnite tipare sunt respirația orală, deglutiția atipică și masticația defectuoasă.
Copiii care respiră pe gură o fac atât ziua, cât și noaptea. Dorm cu gura deschisă, uneori sforăie, au buzele uscate și adesea cearcăne — semne pe care părinții le observă, dar rareori le leagă de dezvoltarea feței și a dinților.
Urmează deglutiția atipică și masticația defectuoasă: copiii stau cu limba între dinți sau sprijinită pe dinți, iar această presiune, repetată de sute de ori pe zi, modifică atât osul, cât și poziția dinților.
De aceea colaborarea dintre medicul ORL, ortodont și terapeutul miofuncțional este esențială. Fiecare rezolvă o parte din problemă — dar rezultatul se vede doar când lucrăm împreună.
Stomatologo.ro: Sforăitul și respirația orală au consecințe sistemice majore atât la copii, cât și la adulți. Cum colaborați cu specialiștii în ortodonție, ORL și pneumologie pentru reeducarea respiratorie ?
Dr. E. P.: Eu văd pacientul în cabinet și observ gura deschisă, limba poziționată greșit, palatul îngust, abrazia dinților. Dar înainte de orice terapie, trebuie să știu dacă aerul chiar poate trece.
De aceea trimit întâi la ORL: vegetații, amigdale mărite, deviație de sept, alergii. Dacă nasul e blocat, degeaba îi cer copilului să respire pe nas.
Când există suspiciunea de apnee în somn — sforăit constant, somn agitat, oboseală de dimineață — intră pneumologul sau medicul somnolog, cu investigația de somn.
Ortodontul se ocupă de spațiu: lărgește maxilarul, creează loc pentru limbă și pentru dinți.
Iar rolul meu este reeducarea propriu-zisă, în paralel. Învățăm copilul sau adultul să respire pe nas, să țină limba sus, să înghită corect.
Stomatologo.ro: Din perspectiva prevenției în stomatologia pediatrică, în ce măsură exercitiile detearpie miofuncționalăorofaciala timpurie poate reduce necesitatea unor tratamente ortodontice complexe sau chirurgicale la vârsta adultă?
Dr. E. P.: Nu am cum să zic că un copil nu va avea nevoie de aparat dentar — cine spune asta exagerează. Oasele feței cresc până în adolescență, iar respirația și poziția limbii le modelează zi de zi.
Dacă intervenim devreme, pe la 4-7 ani, maxilarul are șanse să se dezvolte, cu loc suficient pentru dinți. Asta înseamnă, de obicei, un tratament ortodontic mai simplu mai târziu — și mai rare situațiile care se rezolvă doar prin operație.
Eu încerc să corectez cauza, nu să tratez efectul. Părinții pot citi mai multe articole pe site-ul meu, www.drpaunelena.ro.
Stomatologo.ro: Sunteți coautor al volumului Compendiul asistentului de medicină dentară, publicat la Editura Universitară „Carol Davila”. Ce v-a motivat să elaborați această lucrare și care considerați că este rolul asistentului medical în succesul operațional al unei clinici stomatologice moderne?
Dr. E. P.: Am scris cartea pentru că lipsea. Aveam în cabinet asistente bune, dornice să învețe, dar nu aveau de unde — învățau din mers, de la un medic la altul. Mi s-a părut nedrept ca o meserie atât de importantă să nu aibă un material coerent, scris în limba noastră, mai ales că la Postliceală/Facultatea de asistent medical generalist nu se acumulează nicio informație despre stomatologie.
Cât despre rol: asistenta nu „ajută" medicul, cum se crede încă. Ea ține clinica în picioare. Ea gestionează sterilizarea, adică siguranța pacientului. Ea pregătește materialele și anticipează pasul următor, ceea ce scurtează timpul de lucru și crește calitatea. Și tot ea e primul om care liniștește un pacient speriat.
Stomatologo.ro: Comunicarea în triada Medic – Pacient – Asistent medical este un pilon dezvoltat în lucrarea dumneavoastră. Ce practici de comunicare recomandati cadrelor medicale pentru creșterea ratei de acceptare a planurilor de tratament complexe?
Dr. E. P.: Din experiența mea, pacientul nu refuză planul de tratament în sine, ci ceea ce a înțeles din el. De aceea prima recomandare este să folosim un limbaj accesibil. Termenii tehnici impresionează, dar nu conving.
Explicăm în trei pași simpli: ce problemă are pacientul, ce se întâmplă dacă nu intervenim și ce câștigă dacă alege tratamentul. În această ordine.
A doua recomandare este să prezentăm planul etapizat. Un tratament complex, expus integral în câteva minute, devine copleșitor. Împărțit în etape, devine o decizie pe care pacientul o poate lua.
Al treilea element ține de echipă. Asistenta rămâne cu pacientul după ce medicul iese din cabinet, iar acolo apar întrebările pe care pacientul ezită să le adreseze medicului. Dacă ea cunoaște planul de tratament, îl susține coerent. Dacă nu, poate crea confuzie fără intenție.
Stomatologo.ro: În cadrul clinicilor în care activați, lucrați alături de medici din diverse specialități. Cum se construiește o echipă medicală unitară în jurul conceptului de stomatologie integrativă?
Dr. E. P.: Lucrurile funcționează în orice echipă atunci când există trei condiții.
Prima, un limbaj comun. Toți membrii echipei trebuie să recunoască aceleași semne. Dacă medicul de familie sau colegul de la ortodonție știe să recunoască un copil care respiră pe gură, pacientul ajunge la timp unde trebuie.
A doua, respectul pentru limitele fiecăruia. Fiecare trebuie să își știe limita profesională: eu nu tratez vegetațiile adenoide, deviațiile de sept etc. și nu îndrept dinții. Rolul meu e altul. O echipă bună nu e cea în care fiecare știe tot, ci cea în care fiecare știe exact când să trimită mai departe.
A treia, comunicarea reală între specialiști — nu doar bilete de trimitere, ci discuții despre caz.
Stomatologia integrativă nu înseamnă terapii alternative, cum se crede uneori. Înseamnă să tratăm cauza, nu doar consecința ei din cavitatea orală.
Stomatologo.ro: Oferiți consultații online pe site-ul www.drpaunelena.ro pentru afecțiuni precum stresul, anxietatea, disfuncțiile ATM sau respirația atipică. Care este valoarea reală a telemedicinei în stomatologie și cum poate un consult virtual să pregătească eficient actul medical din cabinet?
Dr. E. P.: Să fim clari de la început: nu poți trata o carie prin ecran. Telemedicina nu înlocuiește cabinetul și nici nu-mi permite să pun un diagnostic complet — pentru asta am nevoie de mâini, de radiografie și de pacient în fotoliu.
Dar există lucruri care se fac foarte bine online. Prima e anamneza. O discuție de 30-40 de minute despre cum doarme pacientul, cum respiră, când apare durerea, cum îi merge la serviciu/școală — asta valorează enorm, pentru că în cabinet nu există mereu suficient timp.
Un alt lucru foarte important este trierea. Uneori aflu în cinci minute că omul are nevoie întâi de ORL sau de somnolog, nu de mine. I-am economisit un drum și o dezamăgire.
Și nu în ultimul rând e reeducarea propriu-zisă. Exercițiile miofuncționale se verifică perfect prin video — văd limba, văd buzele, corectez pe loc. Iar pacientul le face acasă, nu în cabinet.
Așa că rolul consultului online e să pregătească terenul: ajunge la mine un pacient care își cunoaște deja problema.
Stomatologo.ro: Având în vedere dinamica pieței stomatologice din România, care sunt principalele provocări manageriale întâmpinate în menținerea unui echilibru între calitatea materialelor, tehnologie și accesibilitatea tarifelor?
Dr. E. P.: Provocarea cea mai mare este că materialele bune se plătesc în euro, iar pacientul își câștigă salariul în lei.
A doua: tehnologia se depreciază rapid. Un echipament cumpărat azi e depășit în cinci ani, dar rata rămâne aceeași dacă este cumpărat în credit. Deci ideal este să cumpărăm aparatura care chiar schimbă rezultatul final al planului de tratament.
A treia, și cea mai delicată: presiunea de a ieftini. Se poate lucra mai ieftin, sigur. Dar în stomatologie economia se vede peste cinci ani, nu a doua zi — și tot pacientul o plătește, de două ori.
Soluția pe care am ales-o e transparența. Explic pacientului ce plătește și de ce, îi ofer variante etapizate atunci când bugetul este restrâns, dar nu cobor sub un anumit nivel de calitate.
Dar ce trebuie să înțeleagă pacientul este că prevenția rămâne cea mai bună strategie de accesibilitate. Un pacient care vine la timp costă de zece ori mai puțin decât unul care vine când doare și totul este de reabilitat.
Stomatologo.ro: Ce mesaj și ce sfaturi de carieră aveți pentru tinerii medici stomatologi aflați la început de drum: cum ar trebui să își construiască pregătirea profesională pentru a deveni medici buni, dar și buni comunicatori și organizatori ai propriilor cabinete?
Dr. E. P.: Primul sfat ar fi să nu vă grăbiți cu deschiderea propriului cabinet. În primii ani recomand să lucrați alături de un medic cu experiență și să acceptați să fiți corectați — este cea mai ieftină formă de învățare.
Al doilea: în primii ani, parcurgeți toate ariile clinicii generale. Nu pentru a deveni expert în fiecare, ci pentru a înțelege interdependența etapelor terapeutice. Un medic care nu a realizat lucrări protetice nu va evalua corect cerințele restaurării finale atunci când stabilește preparația sau tratamentul endodontic — de la grosimea pereților restanți la necesitatea unui DCR. La fel, fără experiență ortodontică, nu poate anticipa relația ocluzală finală, dimensiunea verticală sau spațiul protetic disponibil.
Așa apar planurile de tratament corecte pe segmente, dar deficitare în ansamblu — eșecul nu vine din execuție, ci din absența unei viziuni terapeutice integrate.
Al treilea: investiți în comunicare. Nu este o abilitate care se predă în facultate, însă pacientul nu poate evalua calitatea unei lucrări. Evaluează relația. Un medic foarte bun tehnic, dar distant, va avea mereu dificultăți în a-și construi pacienți fideli.
Iar ultimul, poate cel mai important: nu vă comparați cu ceilalți. Orice medic postează pentru promovare doar cazurile reușite, fotografiate profesionist, cu lumină bună și unghiuri alese — de multe ori arată mai bine în imagine decât în realitate. Eșecurile nu ajung niciodată pe rețelele sociale, deși le are absolut fiecare.
Nu vă raportați la o realitate falsă. Comparați-vă cu propriile cazuri de acum un an, nu cu portofoliul editat al altcuiva.
