Dr. Alin Udeanu, președintele ANPPS, vorbește despre reforma decontării implantologiei, fondul de 9 milioane de lei pentru pacienți vulnerabili și mecanismele de transparență prin care asociația se delimitează de Clinica DRU.
Într-o Românie în care implantologia rămâne, în 2026, complet exclusă din pachetul decontat de CNAS, iar mii de pacienți edentați total nu au altă opțiune publică decât proteza acrilică, Asociația Națională pentru Protecția Pacienților în Stomatologie (ANPPS) mută discuția din zona campaniilor punctuale în cea a politicii publice.
Am stat de vorbă cu Dr. Alin Udeanu, președintele asociației, despre reforma legislativă cerută la Senat, despre leziunile precanceroase descoperite la aproape 10% dintre pacienții screening-ați în satul Grădinari (Olt), despre propunerea de a redirecționa 3,5% din impozitul pe venit al medicilor stomatologi către un fond de peste 9 milioane de lei — dar și despre întrebarea care nu putea lipsi: cum se separă, în fapt, activitatea unui ONG de interes public de cea a unei clinici private cu care împarte sediul și, uneori, agenda publică.
Stomatologo.ro: Pachetul de bază oferit de CNAS în România în anul 2026 continuă să excludă complet implantologia de la decontare, lăsând persoanele edentate complet fără nicio opțiune publică viabilă în afară de protezele acrilice parțiale sau totale. Cum intenționează ANPPS să folosească capitalul politic și academic atras la dezbaterea de la Senatul României pentru a determina o reformă legislativă reală în structura decontărilor publice, depășind faza campaniilor de asistență socială privată?
Dr. A.U.: ANPPS nu își propune să rămână la nivelul campaniilor punctuale sau al cazurilor sociale izolate. Acestea sunt necesare, pentru că răspund unor urgențe reale, dar nu pot înlocui o politică publică coerentă.
Dezbaterea de la Senatul României a avut tocmai rolul de a muta discuția despre sănătatea orală din zona strict privată în zona de interes public. Când vorbim despre persoane edentate complet, despre pacienți vulnerabili, despre oameni care nu mai pot mânca, vorbi, lucra sau reintra social, nu mai discutăm doar despre estetică dentară, ci despre funcționalitate, demnitate și sănătate generală.
Direcția ANPPS este să construiască un dosar public solid: date din teren, cazuri documentate, opinii medicale, propuneri legislative și parteneriate instituționale. Nu vrem să venim cu o presiune emoțională, ci cu argumente tehnice. Primul pas realist nu este, probabil, decontarea generalizată a implantologiei pentru orice situație, ci introducerea unor categorii prioritare: pacienți oncologici, pacienți cu edentații severe, persoane vulnerabile, vârstnici fără venituri suficiente sau cazuri în care lipsa tratamentului produce efecte majore asupra sănătății și integrării sociale. ANPPS poate contribui prin reprezentare instituțională, prin susținerea intereselor pacienților, prin centralizarea acestor situații și prin formularea unor propuneri care să poată fi discutate cu Ministerul Sănătății, CNAS, comisiile parlamentare și organizațiile profesionale.
Stomatologo.ro: Campania de screening organizată de ANPPS în localitatea Grădinari, județul Olt, a scos la iveală o realitate medicală cruntă: aproximativ 10% dintre pacienții evaluați prezentau leziuni precanceroase bucale. Dincolo de diagnosticarea inițială realizată prin caravană, cum asigură asociația un traseu clinic securizat pentru acești pacienți în sistemul oncologic de stat, știind că aceștia provin din medii rurale izolate, fără resurse financiare pentru deplasări și investigații suplimentare în centrele universitare?
Dr. A.U.: Este important să facem o precizare: în campaniile ANPPS nu se stabilesc diagnostice medicale și nu se înlocuiește consultația de specialitate. Activitatea noastră este una de screening, educare, identificare orientativă a unor semne de alarmă și îndrumare către servicii medicale de specialitate. Tocmai de aceea, pentru pacienții la care se observă leziuni sau modificări care necesită evaluare suplimentară, nu este suficient să le spunem simplu “mergeți la medic”. În multe comunități rurale, această recomandare rămâne fără efect dacă pacientul nu are bani de transport, nu știe unde să meargă, nu înțelege gravitatea situației sau se teme de costuri.
Modelul pe care ANPPS îl construiește presupune un traseu în mai multe etape: fișă de screening, recomandare orientativă către servicii medicale de specialitate, centralizarea cazurilor care necesită urmărire, contact ulterior cu pacientul, sprijin pentru programare și, acolo unde este posibil, conectarea lui cu instituții, spitale sau clinici care pot prelua cazul.
În paralel, acolo unde am organizat astfel de acțiuni, purtăm discuții cu autoritățile locale pentru sprijinirea pacienților care au nevoie de evaluări suplimentare în unități medicale specializate. Concret, primăriile pot sprijini partea de mobilizare a persoanelor identificate și transportul acestora, iar ANPPS asigură componenta de informare, coordonare logistică și îndrumare către traseul medical potrivit. În acest fel, recomandarea orientativă făcută în urma screeningului nu rămâne doar o hârtie în mâna pacientului, ci devine începutul unui demers concret, adaptat realităților din comunitățile rurale. Nu pretindem că ANPPS are astăzi capacitatea de a rezolva singură toate aceste cazuri, dar tocmai acesta este motivul pentru care construim parteneriate cu autorități locale, instituții medicale și clinici care pot contribui la continuitatea traseului pacientului.
Un screening fără traseu ulterior riscă să creeze doar îngrijorare. Un screening urmat de informare, orientare, sprijin logistic și colaborare instituțională poate deveni, însă, un instrument real de prevenție și intervenție timpurie.
Stomatologo.ro: Ați lansat o propunere ambițioasă: crearea unui fond național de peste 9 milioane de lei prin redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit al celor aproximativ 27.000 de medici stomatologi români către ANPPS. Într-o profesie caracterizată prin atomizare extremă și competiție comercială dură între cabinete, ce mecanisme folosiți pentru a-i convinge pe colegii dumneavoastră medici că această redirecționare nu reprezintă o susținere indirectă a clinicilor DRM/DRU, ci un efort pur umanitar?
Dr. A.U.: Înțelegem perfect această preocupare și credem că este legitim ca orice proiect social să fie analizat critic, mai ales atunci când în jurul lui există și persoane active în mediul privat. Tocmai de aceea, pentru ANPPS, transparența nu este opțională, ci este una dintre condițiile de bază pentru ca proiectul să fie credibil.
Redirecționarea de 3,5% nu înseamnă bani luați din buzunarul medicului, ci direcționarea unei sume care oricum merge către bugetul statului. Întrebarea este dacă o parte din acești bani poate fi folosită pentru pacienți vulnerabili, educație, prevenție, screening și sprijin real în stomatologie. Pentru a elimina orice confuzie, ANPPS funcționează și trebuie să funcționeze cu reguli clare: conturi separate, evidență contabilă separată, raportări publice, criterii transparente de selecție a cazurilor, contracte clare cu orice clinică parteneră și imposibilitatea direcționării automate a beneficiarilor către DRU sau către orice altă clinică.
Mai mult decât atât, Clinica DRU nu va încasa niciodată bani de la ANPPS pentru cazurile sociale pe care le va trata. Toate cazurile preluate de Clinica DRU în cadrul proiectelor ANPPS vor fi tratate pro-bono. ANPPS nu trebuie să fie și nu va fi un canal de finanțare pentru o clinică. Dacă o clinică participă într-un proiect social, fie că vorbim despre DRU sau despre orice altă clinică parteneră, participarea trebuie să fie documentată, transparentă și verificabilă. Miza este ca pacienții vulnerabili să primească ajutor real, iar medicii și clinicile care aleg să contribuie să o facă într-un cadru corect, fără suspiciuni și fără avantaje comerciale mascate.
În final, credem că solidaritatea în stomatologie se poate construi doar prin încredere. Iar încrederea nu se cere, se demonstrează: prin reguli clare, transparență financiară, raportare publică și separarea fermă între activitatea ONG-ului și orice activitate privată.
Stomatologo.ro: Unul dintre obiectivele declarate ale ANPPS este oferirea unui serviciu de mediere între pacienții nemulțumiți și cabinetele stomatologice private, ca alternativă la procesele civile lungi și extrem de costisitoare. Cum reușiți să vă mențineți neutralitatea ca mediator juridic și clinic, în condițiile în care sunteți un jucător activ pe piața stomatologică privată, și cum asigurați cabinetele partenere că ANPPS nu acționează ca un instigator la reclamații în masă?
Dr. A.U.: Rolul ANPPS nu este să încurajeze reclamațiile împotriva medicilor și nici să transforme fiecare nemulțumire într-un conflict. Dimpotrivă, una dintre problemele reale ale pieței este că pacienții și medicii ajung prea repede în poziții adverse, deși uneori conflictul pornește din lipsă de comunicare, lipsa documentelor, așteptări neclarificate sau imposibilitatea pacientului de a înțelege exact etapele și limitele unui tratament stomatologic.
Medierea pe care o propunem este una de echilibru. Pacientul trebuie ascultat, dar și medicul trebuie protejat de acuzații nefondate. ANPPS nu stabilește vinovății medicale, nu înlocuiește Colegiul Medicilor Stomatologi, instanța sau expertiza medico-legală. Putem însă ajuta la clarificarea situației: ce documente există, ce consimțăminte au fost semnate, ce plan de tratament a fost comunicat, ce costuri au fost asumate, ce nemulțumiri are pacientul și dacă există loc pentru o rezolvare amiabilă.
În anumite situații, mai ales acolo unde cazul o impune din punct de vedere financiar sau social, ANPPS poate încerca să identifice soluții concrete de sprijin pentru pacient. Acestea pot include îndrumarea către o altă opinie medicală, facilitarea dialogului cu cabinetul inițial, implicarea unei clinici partenere sau, acolo unde este justificat și posibil, refacerea unor tratamente ori lucrări în regim social sau pro-bono. O astfel de intervenție nu trebuie înțeleasă ca o stabilire automată a culpei medicului inițial, ci ca o încercare de a rezolva o situație umană dificilă, atunci când pacientul nu are resursele necesare pentru a merge mai departe.
Neutralitatea se păstrează prin proceduri: analiză documentară, comisie separată, evitarea conflictelor de interese, neincluderea în analiză a persoanelor care au legătură directă cu una dintre părți și raportarea către instituțiile competente atunci când situația depășește rolul ANPPS. În același timp, cabinetele partenere trebuie să știe că ANPPS nu acționează ca un adversar al medicilor, ci ca un mecanism de dialog, prevenție a conflictelor și protecție echilibrată a relației medic–pacient.
Noi nu vrem o piață în care pacienții se tem de medici sau medicii se tem de pacienți. Vrem o piață în care relația medic–pacient este documentată, corectă și predictibilă, iar atunci când apar probleme, acestea să poată fi discutate responsabil, înainte să ajungă în instanțe, în spațiul public sau în conflicte imposibil de reparat.
Stomatologo.ro: Ați publicat pe platforma Clinicii DRM articole extrem de critice la adresa firmelor de marketing care induc pacienții în eroare prin oferte de tipul „implanturi miraculoase la prețuri derizorii”. Care sunt cele mai periculoase practici publicitare pe care le observați în prezent pe piața din România și cum colaborează ANPPS cu Colegiul Medicilor Stomatologi pentru a sancționa dezinformarea pacienților în mediul online?
Dr. A.U.: Cele mai periculoase practici publicitare sunt cele care vând iluzia unui rezultat simplu, rapid și garantat într-un domeniu medical complex. Vedem frecvent promisiuni de tipul “dinți ficși într-o zi” fără explicații suficiente, prețuri prezentate incomplet, implanturi promovate ca miraculoase, comparații agresive între clinici sau țări, pachete care nu explică ce este inclus și ce nu este inclus, fotografii înainte/după fără context medical și campanii care împing pacientul să cumpere repede, fără să înțeleagă riscurile.
O altă problemă majoră este felul în care sunt promovate brandurile de implanturi. Pacientul nu cumpără un brand de implant, ci un act medical complet, gândit corect, realizat responsabil și adaptat situației lui reale. Implantul, ca dispozitiv, este doar o componentă a tratamentului. Contează diagnosticul, planificarea, experiența medicului, volumul osos, tehnica chirurgicală, partea protetică, controalele ulterioare și modul în care pacientul este monitorizat pe termen lung.
De aceea, nu pacientul ar trebui să aleagă brandul de implant ca și cum ar alege un produs dintr-un catalog. Alegerea sistemului de implant trebuie să aparțină medicului stomatolog, în funcție de cazul clinic, indicația medicală, compatibilitatea protetică, experiența echipei și predictibilitatea pe termen lung. Pacientul are dreptul să fie informat ce i se propune și de ce, dar decizia nu trebuie transformată într-o comparație comercială superficială între branduri.
În piață există diferențe foarte mari de preț prezentate sub pretextul brandului de implant, iar acest lucru poate induce pacientul în eroare. O diferență de 500–800 de euro nu poate fi justificată doar prin numele implantului, în condițiile în care actul medical este același, iar diferențele reale de achiziție între sisteme nu sunt la nivelul diferențelor finale cerute pacientului. Dacă există o diferență de preț, ea trebuie explicată transparent: ce include, ce nu include, cine operează, ce investigații sunt necesare, ce tip de lucrare protetică se realizează, câte controale sunt incluse și ce responsabilități are pacientul după tratament.
Problema nu este marketingul în sine. Pacientul are dreptul să fie informat. Problema apare când marketingul înlocuiește informarea medicală și creează așteptări false. Un implant nu este “premium” doar pentru că apare într-o reclamă, iar un tratament nu este mai sigur doar pentru că este prezentat mai agresiv comercial. Siguranța vine din indicație corectă, execuție corectă, materiale potrivite și urmărire medicală responsabilă.
ANPPS poate colabora cu instituțiile profesionale și publice prin sesizarea practicilor care induc pacientul în eroare, prin ghiduri de informare, prin educație publică și prin propunerea unor standarde mai clare de comunicare. Nu ne dorim o vânătoare de clinici, ci o piață în care pacientul înțelege diferența dintre o ofertă comercială și o decizie medicală, dintre un brand promovat agresiv și un tratament corect indicat medical.
Stomatologo.ro: Colegiul Medicilor Stomatologi impune reguli stricte privind acordul informat al pacientului, lipsa acestuia atrăgând sancțiuni disciplinare grave și anularea acoperirii prin polița de malpraxis. Din experiența de control și asistență a ANPPS, în ce măsură cabinetele din România aplică în mod real aceste protocoale de informare scrisă și unde sesizați cele mai frecvente lacune legislative în relația medic-pacient?
Dr. A.U.: Din ce vedem în practică, problema nu este doar existența sau inexistența acordului informat, ci calitatea reală a informării. Uneori pacientul semnează documente, dar nu înțelege exact ce tratament urmează, care sunt alternativele, ce riscuri există, ce costuri pot apărea ulterior sau ce obligații are după tratament.
Cele mai frecvente vulnerabilități sunt: planuri de tratament explicate insuficient, lipsa etapizării clare, consimțăminte generale care nu reflectă particularitățile cazului, comunicare slabă privind garanțiile și controalele post-tratament, lipsa unei dovezi clare că pacientul a înțeles limitările procedurii. ANPPS susține ideea că acordul informat nu trebuie tratat ca o simplă hârtie de protecție juridică pentru clinică. El trebuie să fie un proces real de comunicare. Un pacient informat corect este mai puțin expus dezamăgirilor, iar un medic care documentează corect este mai bine protejat.
Aici este nevoie de standardizare, de modele clare, de educație pentru pacienți și de o cultură profesională în care explicația medicală nu este văzută ca timp pierdut, ci ca parte esențială a actului medical.
Stomatologo.ro: Pentru anul 2026, ANPPS are în plan derularea a peste 17 reabilitări orale complexe gratuite pentru cazuri sociale, proiect finanțat dintr-un buget dedicat de 2,4 milioane de lei. Având în vedere disparitățile enorme de acces la tratament din satele românești, ce criterii clinice și socio-economice obiective folosiți pentru selecția beneficiarilor, astfel încât să eliminați subiectivismul din procesul de triaj medical?
Dr. A.U.: Selecția beneficiarilor nu poate fi făcută pe emoție, pe vizibilitate publică sau pe principiul “primul venit, primul servit”. Tocmai de aceea, ANPPS construiește un mecanism de evaluare în două etape, cu două comisii distincte: Comisia de Evaluare Socială și Comisia Medicală. Cele două evaluează independent situația pacientului, fiecare din perspectiva sa, astfel încât decizia finală să fie cât mai obiectivă, documentată și justificabilă.
Prima etapă este evaluarea socială. Pacientul completează formularul de pe site sau contactează ANPPS printr-o altă metodă, iar dosarul său este analizat din perspectiva vulnerabilității sociale și financiare. Sunt avute în vedere criterii precum venitul lunar, statutul de pensionar, existența unei dizabilități, lipsa sprijinului familial, proveniența dintr-un centru social sau o situație în care pacientul a trecut printr-un tratament stomatologic nereușit și nu mai are resurse financiare pentru refacere. Toate aceste informații trebuie susținute prin documente justificative și declarații pe proprie răspundere, pentru ca procesul să nu se bazeze doar pe o poveste emoțională. Comisia Socială acordă un punctaj pe criterii precum gravitatea situației sociale, lipsa ajutorului familial, impactul psihologic și nevoia de reintegrare socială. În acest fel, încercăm să înțelegem nu doar dacă pacientul are o problemă stomatologică, ci și dacă are cu adevărat nevoie de sprijin pentru a putea accesa tratamentul.
A doua etapă este evaluarea medicală. După ce pacientul este considerat eligibil din punct de vedere social, dosarul ajunge la Comisia Medicală, care analizează cazul din perspectiva gravității clinice. Aici contează afectarea funcțională, capacitatea pacientului de a mânca, de a vorbi, durerea, complexitatea cazului, urgența intervenției și impactul asupra stării generale. În funcție de situație, pacientului i se pot solicita documente suplimentare, precum radiografii, CT, analize medicale sau consulturi de specialitate.
Comisia Medicală clasifică dosarul în funcție de gravitate: urgență majoră, afectare funcțională severă, caz funcțional și estetic moderat, caz funcțional moderat sau caz amânabil. Această evaluare medicală este separată de evaluarea socială, tocmai pentru ca decizia să nu fie influențată doar de componenta emoțională sau doar de componenta clinică.
Abia după parcurgerea acestor două filtre, social și medical, cazul intră în etapa de prioritizare. Dosarele cu punctaj ridicat sunt tratate prioritar, iar ulterior se analizează disponibilitatea fondurilor, existența unei clinici partenere potrivite și capacitatea concretă de preluare a pacientului. În acest punct, pacientul este informat cu privire la clinica unde poate fi tratat, estimarea etapelor de tratament, devizul final și forma de finanțare: fonduri ANPPS, sprijin pro-bono, contribuție parțială a pacientului, acolo unde este cazul, sau implicarea unei clinici partenere.
Pentru noi, un caz social nu este doar un caz spectaculos sau ușor de comunicat public. Un caz social poate fi un om care nu mai poate mânca normal, nu mai poate zâmbi, nu mai poate lucra, nu mai are încredere să iasă din casă și nu are nicio resursă financiară pentru a-și rezolva situația. De aceea, selecția trebuie să fie umană, dar nu arbitrară; empatică, dar nu subiectivă; rapidă, dar documentată. Asta încercăm să construim prin cele două comisii independente și printr-un sistem de punctaj clar.
Stomatologo.ro: Având în vedere că sediul social al ANPPS este localizat la aceeași adresă cu Clinica DRU din București, există riscul ca asociația să fie percepută ca un canal de atragere a lead-urilor sau pacienților plătitori către clinicile dumneavoastră. Ce mecanisme etice de transparență și guvernanță corporativă ați implementat pentru a demonstra o separare totală a fluxurilor financiare și informaționale dintre businessul privat și ONG?
Dr. A.U.: Faptul că sediul social al ANPPS este, în acest moment, la aceeași adresă cu Clinica DRU poate genera percepții de conflict de interese, iar noi nu ignorăm această percepție. Din contră, tocmai pentru că înțelegem sensibilitatea subiectului, am construit de la început reguli clare de separare între activitatea asociației și activitatea clinicii.
În primul rând, alegerea sediului a fost una practică, temporară, determinată de lipsa fondurilor și de faptul că, în această etapă, asociația nu își poate permite să plătească un spațiu separat doar pentru sediu. Am preferat ca resursele disponibile să fie direcționate către pacienți, proiecte, screeninguri, informare și construcția mecanismelor de sprijin, nu către chirii administrative. Sperăm ca anul acesta ANPPS să poată avea un punct de lucru independent, tocmai pentru a elimina inclusiv această posibilă percepție.
În al doilea rând, ANPPS are fluxuri financiare complet separate: contabilitate separată, cont bancar propriu, documente proprii, contracte proprii, evidențe proprii și raportări proprii. Activitatea asociației nu se amestecă financiar cu activitatea Clinicii DRU. Fondurile atrase de ANPPS sunt fonduri ale asociației și sunt utilizate exclusiv în scopurile asumate de aceasta.
Mai mult decât atât, Clinica DRU nu va încasa niciun ban de la ANPPS. Niciun caz social tratat de Clinica DRU în cadrul proiectelor ANPPS nu va fi decontat către clinică din fondurile asociației. Toate cazurile pe care DRU le va prelua prin ANPPS vor fi tratate pro-bono. Când DRU se implică, o face ca susținător al cauzei, nu ca beneficiar financiar.
Separarea nu este doar financiară, ci și informațională și operațională. Datele pacienților ANPPS nu sunt folosite comercial. Beneficiarii nu sunt direcționați automat către DRU. Orice clinică parteneră trebuie să poată participa în baza acelorași criterii, iar cazurile trebuie repartizate transparent, în funcție de capacitate, competență, proximitate, disponibilitate și specificul medical al cazului. Comunicarea publică trebuie să fie la fel de clară: ANPPS este o asociație de protecție și sprijin pentru pacienți, nu un departament de marketing al unei clinici. Dacă DRU sau orice altă clinică sprijină un caz, acest lucru trebuie prezentat ca sprijin punctual, documentat și transparent, nu ca mecanism de atragere a pacienților plătitori.
Încrederea nu se cere, se construiește. Iar în acest caz se construiește prin transparență, trasabilitate, reguli ferme, raportare publică și deschiderea proiectului către cât mai multe clinici, instituții și parteneri care vor să contribuie real la sănătatea orală a pacienților vulnerabili.
Stomatologo.ro: Clinica DRM deține o prezență notabilă în Italia, prin locații precum Venezia, Mestre, Padova, Rovigo, Caorle, Trento și Vicenza, de unde preia pacienți români și străini pentru tratamente complexe în România. Care sunt diferențele majore în ceea ce privește educația preventivă, așteptările de tratament și conștientizarea drepturilor medicale între un pacient din diaspora italiană și un pacient rezident în mediul urban din România?
Dr. A.U.: Experiența cu pacienții din diaspora ne arată o diferență importantă de raportare la prevenție, planificare și drepturile pacientului. Pacientul din diaspora este, de multe ori, mai obișnuit să întrebe, să compare, să ceară explicații, să planifice financiar și logistic tratamentul. Nu neapărat pentru că este mai informat medical, ci pentru că a fost expus unui sistem în care costurile, programările și documentele sunt prezentate într-un anumit mod.
Pacientul urban din România este tot mai informat, dar există încă o diferență între informația găsită online și înțelegerea medicală reală. Mulți pacienți vin cu așteptări formate din reclame, clipuri scurte sau promisiuni comerciale, iar rolul clinicii este să transforme acea așteptare într-o discuție medicală corectă. În diaspora, pacientul pune adesea accent pe predictibilitate: câte drumuri face, cât durează, ce costuri apar, ce garanții are. În România, încă vedem mulți pacienți care ajung la medic târziu, când durerea sau lipsa funcționalității devine imposibil de ignorat.
Pentru ANPPS, lecția este clară: educația pacientului trebuie să fie practică, nu teoretică. Pacientul trebuie să știe ce să întrebe, ce documente să ceară, ce înseamnă un plan de tratament și de ce prevenția este mai ieftină, mai sigură și mai puțin traumatică decât intervenția târzie.
Stomatologo.ro: În portofoliul de servicii de chirurgie dentară pe care îl promovați se regăsesc tehnici chirurgicale de vârf, cum ar fi utilizarea membranelor PRF și regenerarea osoasă prin tehnica Koury. Cum se translatează aceste tehnologii premium, rezervate în mod normal pacienților cu bugete mari, în programele de sprijin social ale ANPPS, și ce clinici partenere dispun de logistica necesară pentru a efectua astfel de intervenții la microscop?
Dr. A.U.: Tehnologiile avansate nu trebuie privite ca un lux în sine. În anumite cazuri, ele sunt exact diferența dintre un tratament predictibil și un compromis medical. Dar este important să spunem clar: ANPPS nu promite automat proceduri premium tuturor beneficiarilor. Tratamentul trebuie decis medical, în funcție de caz, indicație, risc, prognostic și resurse disponibile.
În programele sociale, obiectivul principal nu este să oferim cel mai scump tratament, ci tratamentul corect, sigur și justificat. Dacă un caz are nevoie de regenerare osoasă, PRF, intervenții complexe sau microscop, acest lucru trebuie decis de medicii implicați, nu de campania publică.
ANPPS trebuie să lucreze cu clinici partenere care pot documenta competența, dotările, echipa, protocoalele și capacitatea de urmărire post-tratament. Nu orice clinică poate prelua orice caz complex, iar asta trebuie spus responsabil.
Pentru pacientul vulnerabil, calitatea nu trebuie să fie inferioară doar pentru că tratamentul este gratuit. Dar nici nu trebuie să transformăm sprijinul social într-o promisiune nerealistă. Criteriul rămâne indicația medicală.
Stomatologo.ro: Structura de aderare la ANPPS include nu doar medici, ci și juriști, psihologi și asistenți sociali ca „Membri Profesionali”. Din punct de vedere clinic, cum influențează edentația totală netratată sănătatea mintală, stima de sine și reintegrarea socială a unui pacient vulnerabil, și cum intervine specific componenta de consiliere psihologică în protocoalele de reabilitare ale asociației?
Dr. A.U.: Edentația totală netratată nu afectează doar masticația. Ea afectează felul în care omul vorbește, zâmbește, se hrănește, se prezintă la un interviu, se întâlnește cu familia sau participă la viața socială. Pentru un pacient vulnerabil, pierderea danturii poate însemna rușine, izolare, anxietate, scăderea stimei de sine și chiar renunțarea la oportunități personale sau profesionale.
De aceea, reabilitarea orală nu trebuie privită doar ca o lucrare dentară. Pentru mulți oameni, ea este o formă de reintegrare socială. Un pacient care își recapătă funcția masticatorie, capacitatea de a vorbi normal și încrederea de a zâmbi nu primește doar un tratament stomatologic, ci o șansă reală de a se întoarce la o viață socială mai bună.
Componenta psihologică poate ajuta în mai multe momente: înainte de tratament, când pacientul vine cu frică, rușine sau neîncredere; în timpul tratamentului, când are nevoie de susținere pentru a respecta etapele; și după tratament, când trebuie să își recapete încrederea și să se adapteze la o nouă imagine de sine.
ANPPS își propune să includă juriști, psihologi, asistenți sociali și specialiști din zone medicale conexe tocmai pentru că pacientul vulnerabil nu are doar o problemă dentară. Are, de multe ori, o problemă socială, financiară, emoțională, administrativă și medicală complexă. În multe cazuri, stomatologia se intersectează cu alte specialități: cardiologie, diabetologie, oncologie, ORL, chirurgie oro-maxilo-facială, nutriție sau medicină de familie.
Cardiologia este un exemplu foarte important. Mulți pacienți vulnerabili, mai ales vârstnici, au afecțiuni cardiovasculare, tratamente anticoagulante, hipertensiune sau alte riscuri care trebuie cunoscute înainte de intervenții stomatologice complexe. Nu putem vorbi despre un traseu corect al pacientului fără să luăm în calcul aceste intersecții medicale.
În același timp, ANPPS își propune să lucreze la un ghid complet al pacientului din stomatologie. Acest ghid ar trebui să acopere atât zona medicală, explicată pe înțelesul pacientului, cât și zona practică: ce trebuie să facă pacientul în anumite situații, ce documente să ceară, ce întrebări să pună, când are nevoie de o a doua opinie, când trebuie să meargă urgent la medic, cum înțelege un plan de tratament, ce înseamnă consimțământul informat și care sunt drepturile și obligațiile sale.
Ne dorim ca acest ghid să nu fie doar despre dinți, ci despre întregul traseu al pacientului stomatologic: prevenție, urgențe, tratamente complexe, implantologie, protetică, ortodonție, chirurgie, parodontologie, relația cu alte specialități medicale și protecția pacientului în raport cu clinicile și cabinetele.
Dacă tratăm doar dinții, riscăm să ratăm omul. Iar scopul ANPPS este tocmai să privească pacientul complet: medical, social, emoțional și uman.
Stomatologo.ro: Ați mărturisit public că cel mai mare vis al dumneavoastră este deschiderea unei clinici de mari dimensiuni în care copiii și bătrânii să poată accesa gratuit toate tratamentele stomatologice. Având în vedere birocrația administrativă, normele rigide ale Direcției de Sănătate Publică și limitările legislative privind sponsorizările medicale, care sunt cele mai mari obstacole de care vă loviți în prezent în încercarea de a face acest vis realitate?
Dr. A.U.: Cel mai mare obstacol nu este lipsa dorinței. Dorință există. Există și medici care ar ajuta, există pacienți care au nevoie, există oameni și companii dispuse să sprijine. Problema este construirea unui model legal, financiar și administrativ care să funcționeze pe termen lung.
O clinică socială nu înseamnă doar scaune stomatologice și medici voluntari. Înseamnă autorizații, personal, norme DSP, sterilizare, aparatură, materiale, trasabilitate, răspundere medicală, asigurări, contabilitate, criterii de selecție, programări, urgențe, tratamente complexe și monitorizare post-tratament.
Un alt obstacol important este finanțarea predictibilă. Sponsorizările punctuale ajută, dar nu pot susține singure o clinică de mari dimensiuni. Ai nevoie de buget recurent, parteneriate instituționale, companii, redirecționări de impozit, granturi și un mecanism prin care fiecare leu cheltuit poate fi justificat.
Mai există și obstacolul de încredere. În România, orice inițiativă care combină sănătatea, zona privată și sprijinul social este privită cu suspiciune. De aceea, înainte de a construi o clinică mare, trebuie să construim guvernanță, transparență și parteneriate. Visul rămâne același: copiii și bătrânii vulnerabili să poată primi tratamente stomatologice fără ca lipsa banilor să le anuleze dreptul la sănătate și demnitate. Dar pentru ca acest vis să fie real, nu doar frumos, trebuie construit pas cu pas, legal, transparent și sustenabil în ani de muncă.