România are peste 21.000 de stomatologi, dar doar 10,8% activează la sat, lăsând milioane de locuitori fără acces la îngrijiri dentare de bază.
România se confruntă cu un paradox profund în domeniul sănătății orale. Pe hârtie, țara se numără printre primele trei state membre ale Uniunii Europene după numărul de stomatologi raportat la populație și deține cel mai ridicat număr de absolvenți de medicină dentară din spațiul comunitar, cu 9,9 absolvenți la 100.000 de locuitori. În realitate, dincolo de aceste statistici favorabile, milioane de români din mediul rural nu au acces la cel mai simplu consult stomatologic. Cauza este o polarizare geografică extremă care împarte țara în două realități complet diferite.
La nivel național, numărul total al medicilor stomatologi activi este de aproximativ 21.200. Distribuția lor este însă profund inechitabilă: în mediul urban revine un stomatolog la 526 de locuitori, în vreme ce în mediul rural un singur specialist trebuie să acopere, în medie, 3.971 de persoane. Dacă în 2019 proporția medicilor care activau la sat era de 12,4%, în prezent procentul a scăzut la 10,8%, în contextul în care peste 45% din populația rezidentă a țării trăiește în mediul rural.
Top 7 județe cu cel mai sever deficit de stomatologi la sat
Analiza realizată pe baza datelor Colegiului Medicilor Stomatologi din România (CMSR), a Caselor Județene de Asigurări de Sănătate și a masterplanurilor regionale de sănătate identifică șapte județe cu situații critice privind accesul populației rurale la servicii stomatologice.
1. Buzău — locul întâi în topul deficitului
Județul Buzău ocupă primul loc în ierarhia deficitului stomatologic rural din România. Datele CJAS Buzău arată că, din cele 87 de unități administrativ-teritoriale ale județului, numai 13 localități beneficiază de servicii stomatologice decontate prin sistemul public de asigurări. Celelalte 74 de comune nu au niciun medic stomatolog contractat. Dintre cele 35 de contracte active la nivel de județ, cea mai mare concentrare se înregistrează în municipiul Buzău, cu 17 furnizori, și Râmnicu Sărat, cu 6 furnizori.
Situația este agravată de cazul comunei Chiliile, unde lipsa medicului stomatolog se suprapune peste absența completă a medicului de familie, într-un dispensar recent renovat dar nefuncțional. Alte localități cu acoperire inexistentă includ Săhăteni, Scorțoasa, Beceni, Cochirleanca, Chiojdu, Pârscov, Vadu Pașii, Lopătari, Merei, Robeasca și Breaza. În unele sate din zona montană a județului există familii întregi care împart o singură periuță de dinți, conform datelor citate de Agerpres.
2. Giurgiu — criza cronică la granița sudică
Județul Giurgiu se plasează constant pe ultimele locuri la nivel național în privința densității medicilor stomatologi raportată la populație. Masterplanul Regional de Sănătate pentru Regiunea Sud-Muntenia identifică explicit județul Giurgiu ca zonă cu deficit stomatologic cronic în mediul rural. Practic întreaga regiune rurală de graniță din sudul județului depinde de infrastructura stomatologică din orașe sau, în unele cazuri, din municipiul București. Un simplu consult dentar devine astfel un demers logistic costisitor pentru locuitorii de la sat.
3. Călărași — Bărăganul fără stomatologi
Alături de Giurgiu, județul Călărași înregistrează cel mai scăzut număr de medici raportat la mia de locuitori. Caracterul predominant agricol al economiei locale și izolarea comunelor din Bărăgan accentuează discrepanța urban-rural. Comunitățile îndepărtate de axele rutiere principale sunt practic abandonate din punct de vedere stomatologic: deschiderea unui cabinet privat în aceste zone este considerată nerentabilă de tinerii absolvenți, iar statul nu oferă stimulente coerente pentru a compensa lipsa de atractivitate economică.
4. Sibiu — aproape 300 de stomatologi, dar 9 comune fără niciun specialist
Cazul județului Sibiu ilustrează perfect paradoxul statistic al medicinei dentare românești. Județul are înregistrați aproape 300 de stomatologi, dar doar 34 dintre aceștia, aproximativ 11,3%, activează în mediul rural, în timp ce restul sunt concentrați în municipiile Sibiu și Mediaș. Nouă comune mari sunt complet lipsite de asistență stomatologică locală: Apoldu de Jos, Arpașu de Sus, Bazna, Iacobeni, Merghindeal, Păuca, Șura Mică, Târnava și Valea Viilor. Stomatologia, deși bine reprezentată în cifre absolute la nivelul județului, rămâne un privilegiu urban.
5. Ialomița — dispensare noi, complet goale
Județul Ialomița oferă unele dintre cele mai dureroase exemple de ineficiență instituțională. La comuna Colelia există un dispensar modern construit cu o investiție de 2,7 milioane de lei, dar cabinetele medicale stau goale. Singurul stomatolog care asigură temporar o aparență de serviciu în zonă face zilnic o navetă de 240 de kilometri dus-întors din București. Dispensarul reabilitat din comuna Drăgoești este și el complet nefolosit din lipsă de specialiști. Infrastructura există. Medicii, nu.
6. Teleorman — pensionări fără înlocuitori
Județul Teleorman prezintă un nivel alarmant de subdeservire medicală generală, agravat de pensionarea specialiștilor fără niciun înlocuitor în perspectivă. Cel puțin nouă localități rurale nu au nici măcar medic de familie permanent, în timp ce asistența stomatologică este practic inexistentă. Rapoartele semnalează peste 31 de posturi medicale vacante, în special în comunele de pe valea Dunării și în cele îndepărtate de Alexandria. Criza se adâncește an de an, pe măsură ce ultima generație de specialiști care a ales să rămână la sat iese din activitate.
7. Vaslui — sărăcia blochează accesul inclusiv la cabinetele private
Județul Vaslui înregistrează o vulnerabilitate socioeconomică extremă care complică și mai mult tabloul deficitului stomatologic. Puterea financiară redusă a populației rurale face ca nici cabinetele private să nu fie viabile economic, în absența unor fluxuri suficiente de pacienți solvabili. Deficitul medicilor de familie din comune este dublat de lipsa acută a stomatologilor de proximitate. Locuitorii din Negrești, Murgeni, Tutova, Zorleni sau Fălciu trebuie să parcurgă zeci de kilometri pentru orice intervenție dentară de bază, ajungând cel mai adesea la cabinet abia în stadii avansate de durere sau infecție.
Cifrele care arată amploarea crizei
Datele agregate confirmă o situație de urgență. În mediul rural, 72,3% dintre adulți suferă de pierderi dentare netratate, față de 57,9% în mediul urban. La copii, 66,3% dintre minorii din mediul rural prezintă carii dentare active ale dinților temporari sau permanenți. Netratate, aceste afecțiuni duc la infecții severe, tulburări de nutriție, dezvoltare fizică deficitară și absenteism școlar. Adresabilitatea la medic este pur reactivă: pacienții din rural nu se prezintă pentru controale preventive, ci exclusiv în faze acute de durere, când singura opțiune accesibilă este extracția.
O altă statistică revelatoare: statul român finanțează doar 7% din valoarea totală a serviciilor stomatologice, față de o medie europeană de 34,9%. Restul de 93% reprezintă cheltuieli directe din buzunarul pacienților, cu efect direct de excludere a populației sărace din mediul rural. CNAS alocă pentru stomatologie un procent marginal de 0,53% din bugetul total, fonduri care se epuizează rapid și care determină ca doar un sfert din corpul medical național să încheie contracte cu asigurările publice.
Ce soluții se pregătesc pentru 2025–2030
Colegiul Medicilor Stomatologi din România (CMSR), în colaborare cu Ministerul Sănătății, a elaborat o strategie integrată de reducere a inechității geografice. Printre măsurile propuse se numără crearea statutului de stomatolog de familie, aplicabil cu prioritate în zonele rurale cu deficit sever, pe modelul medicului de familie. Strategia prevede achiziționarea și operaționalizarea de unități mobile stomatologice, cu ținta de a livra 1.000.000 de consultații în regiunile subdeservite până în 2030.
Alte obiective strategice includ creșterea cu 60% a accesului la servicii dentare în rural, reducerea cu 30% a decalajului urban-rural și majorarea cu 50% a numărului de pacienți deserviți anual, prin campanii școlare sistematice și distribuire de kituri de igienă orală. Pachetul de stimulente pentru medicii care se stabilesc la sat include scutiri de taxe locale, simplificarea procedurilor de contractare cu CNAS, spații cu titlu gratuit sau chirii subvenționate de primării și accesarea de fonduri europene nerambursabile pentru echipamente. Un model de inspirație frecvent invocat este cel din Coreea de Sud, unde serviciul rural este obligatoriu pentru rezidenții la medicină dentară ca o condiție de licențiere.
Deficitul de stomatologi din mediul rural nu este rezultatul unei lipse globale de specialiști, ci al unei alocări complet asimetrice a resurselor umane și al unui sistem de finanțare publică care face ca practica la sat să fie economic neviabilă. Fără stimulente concrete și finanțare adecvată, milioane de români vor continua să ajungă la medic abia când durerea devine insuportabilă, cel mai adesea pentru o extracție, nu pentru un tratament care să le salveze dinții.
