În timp ce peste 3,7 milioane de elevi români încep noul an școlar, rețeaua publică de stomatologie școlară numără sub 500 de cabinete funcționale la nivel național, dintre care doar 2-8 în mediul rural, unde peste 90% dintre copii au carii netratate.
Astăzi, când porțile școlilor din România se redeschid pentru peste trei milioane de elevi, puțini părinți își pun întrebarea dacă fiul sau fiica lor va avea acces, în incinta unității de învățământ, la un control stomatologic gratuit. Pentru marea majoritate, răspunsul este nu. Iar pentru copiii din mediul rural, răspunsul este aproape întotdeauna nu.
Începutul de an școlar 2026-2027 găsește rețeaua publică de stomatologie școlară din România într-o stare pe care rapoartele oficiale o descriu drept critică. Nu este o exagerare jurnalistică, ci o concluzie susținută de cifre.
Harta inegalității: un București și o Românie rurală fără dentist
Imaginați-vă doi elevi care, în aceeași dimineață, intră pe porțile a două școli diferite. Primul este elev într-un sector al Capitalei. Dacă are nevoie de o sigilare a șanțurilor dentare, de un detartraj sau chiar de un aparat ortodontic mobil, cabinetul stomatologic din propria școală, coordonat de Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București, îi oferă aceste servicii gratuit. Al doilea elev locuiește într-o comună din Oltenia sau din Moldova. Pentru el, cea mai apropiată freză stomatologică se află la 40 de kilometri distanță, iar familia trebuie să suporte integral costul unei vizite în sectorul privat urban.
Această diferență nu este o excepție izolată, ci reflectă o polarizare structurală. România are peste 17.400 de cabinete stomatologice înregistrate, însă mai mult de 85% dintre ele funcționează în mediul urban, aproape exclusiv în sistemul privat. Rețeaua publică școlară, menită teoretic să garanteze gratuitate și universalitate pentru antepreșcolari, preșcolari și elevi, cuprinde la nivel național între 461 și 507 cabinete funcționale, raportate la peste 15.000 de unități de învățământ preuniversitar.
Cifra cea mai grăitoare privește mediul rural: din totalul cabinetelor stomatologice școlare din România, doar între 2 și 8 sunt active în comunele țării. Nu 2-8 la sută, ci 2-8 cabinete, în valoare absolută, pentru întreg spațiul rural românesc.
Consecința medicală a acestei absențe este vizibilă în cifrele de morbiditate. Prevalența cariei dentare la copiii din mediul rural depășește pragul de 90%, față de 60-70% în mediul urban. Mai grav, aproximativ trei sferturi dintre dinții afectați ai copiilor din mediul rural rămân complet netratați, comparativ cu circa jumătate în mediul urban, ceea ce înseamnă evoluție spre complicații infecțioase și pierderi dentare precoce. La vârsta de 13 ani, o majoritate covârșitoare a elevilor prezintă deja leziuni carioase pe dinții definitivi. În privința personalului, raportul variază de la un medic stomatolog școlar la 1.500-3.000 de elevi în zonele mai bine deservite, până la un medic la peste 6.000 de elevi sau absența totală a acestuia în multe zone rurale.
Traseul banilor: cum a ucis descentralizarea stomatologia de la sate
Pentru a înțelege blocajul actual, trebuie mers la momentul de cotitură legislativă. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 162/2008, aprobată ulterior prin Legea nr. 174/2011, a transferat managementul și finanțarea rețelelor sanitare școlare de la Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale. Practic, primăriilor le-a revenit sarcina de a asigura spațiile, utilitățile, materialele sanitare și salariile personalului medical, folosind sume defalcate din bugetul de stat și resurse proprii.
Problema fundamentală a acestei descentralizări este decuplarea cheltuielilor de capital de cele operaționale. Legea nu a garantat o sursă dedicată, intangibilă și proporțională de finanțare centrală pentru sănătatea orală școlară. Marile municipii, cu bugete solide, și-au putut permite să susțină rețelele din venituri proprii. Comunele rurale, în schimb, au intrat într-un ciclu de subfinanțare cronică: chiar dacă o primărie mică reușește să obțină un unit stomatologic printr-un proiect european, riscă un blocaj ulterior pentru că bugetul local nu poate acoperi recurent salariul medicului, utilitățile și consumabilele medicale.
La această faliă bugetară se adaugă o faliă de resursă umană. Un absolvent de medicină dentară sau un specialist pedodont câștigă semnificativ mai mult în sectorul privat urban. Fără stimulente specifice pentru mediul rural, precum decontări diferențiate, locuințe de serviciu sau pachete de instalare, posturile scoase la concurs de primăriile rurale rămân neocupate. Rezultatul este fenomenul paradoxal al cabinetelor complet echipate, dar închise din lipsă de personal.
Cadrul de autorizare rămâne, între timp, strict: orice cabinet stomatologic școlar trebuie înregistrat în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale, trebuie să dețină avizul Direcției de Sănătate Publică și avizul Colegiului Medicilor Stomatologi din România, respectând totodată normele de dotare impuse prin Ordonanța Guvernului nr. 124/1998, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 153/2003, Ordinul MS nr. 1.670/2025, modificat prin Ordinul MS nr. 1.861/2025, și Decizia Consiliului Național al CMSR nr. 2/2CN/2025.
Modelul de excepție: cum arată stomatologia școlară atunci când funcționează
București rămâne dovada că un sistem public de stomatologie școlară poate funcționa, cu condiția unui management integrat și a unui buget sustenabil. Rețeaua administrată de ASSMB, preluată în baza Hotărârii Consiliului General al Municipiului București nr. 146/2012 și extinsă ulterior prin OUG nr. 8/2018, care a permis autorităților locale mari să suplimenteze cheltuielile de personal și investițiile din bugetul local, cuprinde astăzi 137-149 de cabinete stomatologice școlare preuniversitare și 13 cabinete stomatologice studențești. Peste 161 de medici stomatologi, inclusiv specialiști ortodonți, și asistenți medicali asociați deservesc aproximativ 250.000 de elevi și 121.000 de studenți, oferind consultații, periaj profesional, sigilări, detartraj, tratamentul cariilor, extracții și aparate ortodontice mobile.
Această performanță rămâne însă o anomalie pozitivă, greu de replicat în restul țării în absența unui mecanism național de corelare a resurselor financiare cu nevoile reale ale comunităților.
Soluția de avarie: cabinetele mobile ale societății civile
În lipsa infrastructurii de stat, rolul de intervenție profilactică și curativă în mediul rural a fost preluat, în mare parte, de organizații non-guvernamentale. Proiectul „Zâna Merciluță”, inițiat de Asociația Merci Charity Boutique, funcționează prin cabinete stomatologice mobile avizate de Direcția de Sănătate Publică, în conformitate cu Ordinul MS nr. 606/2018, și deplasează medici și echipamente direct în curtea școlilor și grădinițelor din comunitățile vulnerabile.
În peste zece ani de activitate, proiectul a oferit asistență gratuită pentru mai mult de 11.000 de copii din mediul rural. Doar în 2025, cabinetele mobile au intervenit în 25 de localități rurale, realizând peste 7.600 de proceduri profilactice și terapeutice pentru 1.458 de copii. Rețeaua se bazează pe aproape 500 de medici stomatologi și studenți voluntari, care își oferă timpul pro-bono, iar activitatea s-a extins recent și către copii cu afecțiuni oncologice spitalizați și copii refugiați.
Oricât de valoroasă, medicina mobilă non-guvernamentală rămâne, prin definiție, o intervenție de urgență, nu o strategie de stat permanentă și nu poate substitui o rețea publică funcțională la scară națională.
Fondurile europene: soluție reală sau cabinete goale?
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a deschis, prin Programul Sănătate 2021-2027, apeluri de finanțare destinate modernizării infrastructurii sanitare școlare. Din alocarea globală de peste 19,4 milioane de euro pentru infrastructura sanitară școlară și unitățile mobile, apelul derulat în perioada 2025-2026 pune la dispoziție un buget de 7,76 milioane de euro, cu o rată de cofinanțare nerambursabilă de 85% din Fondul European de Dezvoltare Regională și 15% din bugetul național. Beneficiari eligibili sunt unitățile administrativ-teritoriale, școlile publice preuniversitare, parteneriatele dintre unități administrativ-teritoriale și școli, precum și unitățile universitare. Apelul susține atât renovarea și dotarea cabinetelor fixe din școli, cât și achiziția de unități mobile complet echipate, conform normelor tehnice din Ordinul MS nr. 606/2018.
Miza acestui apel este considerabilă: posibilitatea de a înființa cabinete noi în școli rurale care dețin spații excedentare. Însă punctul critic al întregii investigații rămâne acesta: fondurile europene finanțează achiziția de mobilier și aparatură, dar nu garantează încadrarea de personal de specialitate. Riscul, confirmat deja de fenomenul cabinetelor echipate și închise, este ca o primărie să finalizeze un proiect de dotare, fără să găsească ulterior un medic dispus să ocupe postul, iar echipamentele achiziționate din bani europeni să rămână neutilizate, în spații încuiate.
Concluzie: o vulnerabilitate națională cu costuri pe termen lung
Anomalia cabinetelor stomatologice școlare din România este simptomul unui sistem de sănătate publică orientat aproape exclusiv spre tratamentul tardiv al patologiilor avansate, în detrimentul prevenției primare. Transferul managementului rețelei către autoritățile locale, fără un mecanism rigid de compensare financiară centralizată, a lăsat milioane de copii din mediul rural fără acces real la protecția sănătății orale.
Efectele nu se opresc la copilărie. Copiii privați astăzi de măsuri preventive simple, precum sigilările, fluorizările și igienizările, devin adulți cu edentații extinse, afecțiuni parodontale avansate și patologii de focar, care necesită ulterior intervenții chirurgicale și protetice mult mai costisitoare pentru sistemul de asigurări de sănătate. Economiile de moment realizate de autoritățile locale prin nefinanțarea cabinetelor școlare se transformă, pe termen lung, în pierderi economice majore la nivelul întregului sistem de sănătate.
Rezolvarea nu poate veni doar din achiziția de echipamente pe bani europeni. Este nevoie de un statut atractiv pentru medicul stomatolog școlar, susținut prin salarii competitive, decontări simplificate și un program național obligatoriu de profilaxie dentară derulat direct în sălile de clasă — pentru ca, la următoarea deschidere de an școlar, diferența dintre un elev din București și un elev de la sat să nu mai fie una de viață și de sănătate.
