Băuturile energizante provoacă eroziune dentară severă prin pH extrem de scăzut și aciditate titrabilă ridicată, iar diagnosticul precoce prin indexul BEWE și un protocol de prevenție bazat pe fluorură de staniu rămân esențiale pentru protejarea smalțului și dentinei.
Consumul de băuturi energizante în rândul adolescenților și al adulților tineri a crescut exponențial în ultimii ani, iar acest fenomen a schimbat radical profilul epidemiologic al uzurii dentare necarioase. Ceea ce era considerat cândva o afecțiune specifică pacienților vârstnici a devenit astăzi o patologie de prim rang în stomatologia contemporană, întâlnită frecvent la pacienți tineri, uneori chiar din perioada adolescenței. Pentru practicienii, studenții la medicină dentară și pacienții care urmăresc conținutul stomatologo.ro, înțelegerea corectă a mecanismelor prin care aceste băuturi afectează smalțul și dentina este esențială atât pentru diagnostic, cât și pentru prevenție.
Primul pas în înțelegerea acestei problematici este diferențierea clară dintre caria dentară, de natură bacteriană, și eroziunea dentară, de natură chimică. Articolul de față urmărește exact acest traseu: pornește de la proprietățile fizico-chimice ale băuturilor energizante, continuă cu efectele histopatologice asupra smalțului, dentinei și materialelor de restaurare, și se încheie cu protocoalele actuale de diagnostic și prevenție.
Ce este eroziunea dentară și cum diferă de carie
Eroziunea dentară reprezintă pierderea cronică, patologică și ireversibilă a țesuturilor dure dentare, produsă prin acțiunea chimică a unor acizi extrinseci sau intrinseci, fără implicarea florei bacteriene cariogene. Acest aspect o deosebește fundamental de procesul carios, în care demineralizarea are loc sub un biofilm bacterian retenționar, prin metabolizarea carbohidraților rafinați. Eroziunea produsă de băuturile energizante este, în schimb, rezultatul unui atac acid direct și masiv asupra întregii suprafețe dentare expuse, indiferent de prezența plăcii bacteriene.
Parametrii fizico-chimici ai băuturilor energizante și potențialul lor eroziv
Potențialul distructiv al unei băuturi, fie ea carbonatată sau necarbonatată, nu poate fi evaluat exclusiv prin valoarea pH-ului măsurată la deschiderea ambalajului. Există o interacțiune complexă între pH-ul inițial, aciditatea titrabilă — adică, în termeni simpli, cantitatea de bază necesară pentru a aduce soluția la un pH neutru de 7,0 — și capacitatea de tamponare a băuturii față de saliva naturală.
Studiile de specialitate arată că băuturile energizante prezintă un pH inițial situat frecvent în intervalul 2,36–3,2, cu mult sub pragul critic al smalțului (aproximativ 5,5) și al dentinei (aproximativ 6,0), prag sub care demineralizarea se declanșează instantaneu. În plus, aceste băuturi au o aciditate titrabilă net superioară băuturilor de tip cola, sucurilor naturale sau băuturilor izotonice, ceea ce le conferă o rezistență crescută la neutralizarea salivară, prelungind starea de demineralizare activă. Capacitatea de tamponare, semnificativ mai ridicată comparativ cu băuturile carbogazoase clasice, întârzie și ea revenirea mediului bucal la un pH fiziologic, extinzând timpul de contact eroziv.
Compoziția de acidulanți joacă, de asemenea, un rol determinant. Acidul citric, acidul fosforic și acidul malic, prezenți în majoritatea formulelor de băuturi energizante, nu doar eliberează ioni de hidrogen care atacă direct cristalul de hidroxiapatită din structura dentară, ci acidul citric acționează suplimentar ca un chelator de calciu, legând chimic calciul ionic din smalț și salivă și formând complecși solubili de citrat de calciu. Acest fenomen de chelare menține mediul bucal nesaturat în calciu, blocând practic procesul fiziologic de remineralizare mediat de salivă.
Testele in vitro și in situ confirmă faptul că toate băuturile energizante populare — printre care Red Bull®, Monster Energy®, TNT Energy Drink® sau Burn® — demonstrează o agresivitate erozivă severă asupra smalțului. Evaluările de microduritate și fluorescența cantitativă indusă de lumină (QLF) arată, de exemplu, că TNT Energy Drink® înregistrează cea mai ridicată aciditate titrabilă și provoacă cea mai profundă pierdere de substanță minerală, urmat îndeaproape de Red Bull® și Monster Energy®. Deși băuturile de rehidratare pentru sportivi pot produce, la rândul lor, leziuni profunde în teste de imersie prelungită, băuturile energizante rămân unice prin combinația specifică dintre aciditatea titrabilă ridicată, conținutul mare de cafeină și dozele mari de zaharuri nereducătoare, o asociere care multiplică simultan riscul de eroziune și de carie.
Mecanisme de destrucție tisulară și hipersensibilitate
La nivel microscopic, atacul acid inițiază dizolvarea interprismatică a smalțului. Ionii de hidrogen difuzează prin pellicula achiziționată și dizolvă preferențial zonele bogate în carbonați din miezul prismatic. Clinic, acest proces se manifestă prin pierderea luciului natural al dintelui și apariția unei suprafețe mate, opace, similară aspectului produs de gravajul acid. Pe măsură ce expunerea continuă, profilometria și nanoindentarea evidențiază o prăbușire a microdurității superficiale, urmată de pierderi volumetrice directe de țesut dur, care pot depăși un micrometru pe zi în cazurile de consum frecvent.
Atunci când demineralizarea depășește joncțiunea smalț-dentină sau acționează direct pe suprafețele radiculare expuse prin retracție gingivală, acizii dizolvă rapid stratul protector de detritus dentinar, cunoscut drept smear layer. Această dizolvare deschide orificiile tubulilor dentinari și crește permeabilitatea dentinei. Conform teoriei hidrodinamice, stimulii termici, tactili sau osmotici deplasează rapid fluidul din interiorul tubulilor permeabilizați, stimulând baroreceptorii pulpari și declanșând hipersensibilitatea cervicală intensă, un simptom pe care mulți pacienți tineri îl raportează fără a-i cunoaște cauza reală.
Este important ca eroziunea să fie diferențiată clinic de celelalte forme de uzură dentară necarioasă. Abraziunea, produsă prin fricțiune mecanică — de exemplu, un periaj agresiv — se manifestă prin leziuni cervicale în formă de pană, cu margini ascuțite. Atriția, rezultată din contactul direct dinte-pe-dinte în timpul masticației sau al bruxismului, produce fațete de uzură plate și lucioase, care se potrivesc perfect cu dintele antagonist. Abfracția, cauzată de concentrarea tensiunilor biomecanice din sarcinile ocluzale excentrice, generează defecte profunde în formă de V la nivelul coletului dentar, izolate frecvent la un singur dinte suprasolicitat. Eroziunea propriu-zisă, în schimb, produce suprafețe netede și concave, cu margini rotunjite, pierderea anatomiei ocluzale și, adesea, restaurări protetice rămase supradenivelate față de țesutul dentar erodat din jur.
Efectul eroziv este amplificat semnificativ de doi factori comportamentali și sistemici asociați consumului de băuturi energizante. Primul este periajul dentar efectuat imediat după ingestia unei băuturi acide, care provoacă o abraziune accelerată — smalțul demineralizat temporar și înmuiat de acizi își pierde rezistența mecanică și este îndepărtat fizic de periuța de dinți. Al doilea factor ține de dozele mari de cafeină din aceste băuturi, care provoacă relaxarea sfincterului esofagian inferior și stimulează secreția gastrică de acid clorhidric, cu un pH de aproximativ 1,2–2,0. Astfel, la atacul acid extrinsec, alimentat direct de băutură, se adaugă un atac acid intrinsec, cauzat de boala de reflux gastroesofagian indusă subclinic, care potențează suplimentar distrucția coronară.
Impactul asupra materialelor de restaurare
Procesul eroziv nu se limitează la țesuturile dentare naturale, ci afectează în mod direct și longevitatea materialelor de restaurare coronară. Expunerea cronică la mediul acid modifică proprietățile fizico-mecanice, rugozitatea de suprafață și stabilitatea cromatică a obturațiilor, iar diferitele clase de biomateriale reacționează diferit la acest atac.
Cimenturile hibride de sticlă sunt cele mai vulnerabile: mediul acid atacă matricea de polialchenoat, provocând o dizolvare masivă, pierdere directă de greutate și o creștere severă a rugozității de suprafață. Compozitele bioactive pe bază de rășină, în schimb, își păstrează stabilitatea gravimetrică și prezintă o rugozitate minim afectată, precum și o stabilitate cromatică excelentă, matricea rezistentă la acizi protejând umplutura împotriva dizolvării. Compozitele nanohibride clasice ocupă o poziție intermediară: nu prezintă modificări de masă detectabile, însă acizii penetrează matricea polimerică și catalizează hidroliza legăturilor siloxanice dintre umplutură și rășină, proces care spală monomerii nepolimerizați, creează porozități superficiale retenționale și favorizează atât pătarea cromatică, cât și acumularea de biofilm bacterian.
Această degradare a biomaterialelor are consecințe clinice importante: creșterea rugozității suprafețelor restaurate favorizează retenția plăcii bacteriene, modifică masticația și grăbește apariția cariilor secundare marginale, la interfața dintre dinte și obturație.
Diagnosticul clinic: indexul Basic Erosive Wear Examination (BEWE)
Standardizarea evaluării clinice a eroziunii dentare se realizează astăzi prin intermediul indexului Basic Erosive Wear Examination (BEWE), conceput de Bartlett, Ganss și Lussi. BEWE oferă o metodă reproductibilă, rapidă și simplă de înregistrare a pierderilor tisulare, ușor de integrat în examinarea stomatologică de rutină și direct corelată cu ghiduri clare de intervenție.
Examenul clinic evaluează toți cei douăzeci și opt de dinți permanenți, cu excepția molarilor de minte, împărțiți în șase sextante distincte. Pentru fiecare dinte se examinează toate suprafețele — vestibulară, ocluzală sau incizală, precum și linguală sau palatinală — iar în fișa pacientului se notează exclusiv scorul cel mai mare identificat la nivelul fiecărui sextant. Scorul zero corespunde smalțului complet intact, fără nicio uzură erozivă detectabilă. Scorul unu semnalează o pierdere inițială a texturii suprafeței, cu aspect de suprafață mată, similară unei „sticle mate”. Scorul doi indică un defect distinct, cu expunere dentinară localizată și formarea de cupe ocluzale. Scorul trei descrie o pierdere masivă de țesut dur, cu dentină expusă extins și reducerea înălțimii coroanei clinice. Versiunea actualizată a indexului, BEWE 2.0, introduce și un scor patru, rezervat cazurilor de pierdere coronară extrem de gravă sau de defect cervical adânc, tocmai pentru a evita efectul de plafonare observat în situațiile cele mai severe.
Suma cumulativă a scorurilor celor șase sextante, o valoare cuprinsă între zero și optsprezece, încadrează pacientul într-o categorie de risc eroziv, care dictează atât conduita terapeutică, cât și intervalul de reevaluare. Pacienții fără risc necesită doar observație și mentenanță de rutină, cu reevaluare la trei ani. Cei cu risc scăzut beneficiază de anamneză alimentară detaliată, identificarea consumului de băuturi energizante și instruire privind igiena orală, cu reevaluare la doi ani. Pacienții cu risc mediu necesită eliminarea factorului etiologic, fluorizare topicală cu fluorură de staniu, sigilări și evitarea restaurărilor inutile, cu reevaluare la șase până la douăsprezece luni. În cazurile cu risc ridicat, este necesar un protocol intensiv de remineralizare, gutiere de protecție, tratamentul bolii de reflux gastroesofagian și restaurări adezive, cu aceeași frecvență de reevaluare, la șase până la douăsprezece luni.
O completare valoroasă a examenului clinic clasic o reprezintă utilizarea modelelor digitale tridimensionale, obținute prin scanare intraorală, o metodă extrem de precisă pentru monitorizarea în timp a pacienților încadrați în nivelurile de risc mediu și ridicat. Scanarea 3D oferă o sensibilitate net superioară în detectarea pierderilor volumetrice incipiente, în special la nivelul sextantelor posterioare superioare, unde eroziunea este adesea subevaluată la simpla examinare vizuală.
Protocoale de prevenție, remineralizare și modificare comportamentală
Prevenirea și controlul eroziunii dentare la consumatorii de băuturi energizante impun o strategie terapeutică combinată, bazată pe protecție chimică avansată și pe reeducare comportamentală.
Din punct de vedere al protecției chimice, înțelegerea limitărilor fluorurii de sodiu în fața atacurilor acide severe a modificat fundamental abordarea clinică. Fluorura de sodiu și monofluorofosfatul de sodiu oferă rezultate excelente în prevenția cariilor de origine bacteriană, prin furnizarea de ioni de fluor, însă nu pot preveni dizolvarea mecanic-chimică produsă de acizii puternici, cu pH sub 3,5. În schimb, utilizarea zilnică a unei paste de dinți pe bază de fluorură de staniu stabilizată oferă un nivel de protecție net superior. Această formulă depune, atât pe suprafața smalțului, cât și în interiorul pelliculei achiziționate, un strat protector insolubil din precipitate stanoase, care împiedică contactul direct dintre acizii din băutura energizantă și rețeaua de hidroxiapatită. Meta-analizele clinice confirmă o reducere de până la 83% a pierderii de smalț atunci când se utilizează fluorură de staniu, comparativ cu pastele convenționale pe bază de fluorură de sodiu sau arginină.
Pe lângă fluorura de staniu, aplicarea locală de paste pe bază de CPP-ACP (Casein Phosphopeptide – Amorphous Calcium Phosphate) furnizează o rezervă suplimentară de calciu și fosfat biodisponibil, accelerând remineralizarea smalțului înmuiat de atacul acid. Cercetările recente arată, de asemenea, că adăugarea de complecși de calciu, fosfor și potasiu direct în formularea băuturilor acide poate crește pH-ul soluției și reduce semnificativ potențialul ei eroziv nativ, o direcție promițătoare pentru industria producătoare de băuturi.
Educația pacientului rămâne, însă, elementul central al oricărui protocol preventiv eficient. Pacienții trebuie sfătuiți să renunțe la sorbirea lentă sau la menținerea prelungită a băuturii în cavitatea bucală, preferând un pai poziționat posterior, care limitează contactul lichidului acid cu suprafețele dentare. Periajul dentar trebuie amânat strict cu 30 până la 60 de minute după ingestia oricărei băuturi energizante, interval în care pacientul este încurajat să își clătească gura cu apă simplă, apă minerală alcalină sau o soluție cu bicarbonat de sodiu și să mestece gumă fără zahăr, pentru a stimula salivația naturală și a accelera neutralizarea mediului acid.
Concluzii
Băuturile energizante reprezintă un agent etiologic extrem de agresiv în patologia uzurii dentare necarioase. Agresivitatea lor fizico-chimică provine din combinația dintre un pH extrem de scăzut, o aciditate titrabilă ridicată, prezența acidului citric cu efect chelator și o capacitate mare de tamponare. Distrucția rezultată afectează smalțul, expune dentina, generând hipersensibilitate, și degradează fizic și estetic restaurările coronare realizate din cimenturi ionomere sau compozite.
O prevenție eficientă necesită depistarea timpurie a leziunilor prin indexul BEWE, monitorizarea digitală tridimensională acolo unde este posibilă și recomandarea unui protocol de igienă orală axat pe paste de dinți cu fluorură de staniu stabilizată, alături de neutralizarea salivară post-ingestie. Pentru corpul medical și pentru pacienți deopotrivă, cunoașterea acestor mecanisme reprezintă un instrument esențial în combaterea eroziunii dentare în practica de zi cu zi.
Surse
1. Erosive potential of energy drink modified by calcium formulations on dental enamel: An in vitro study – PMC, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12671776/
2. Testing the Effect of Aggressive Beverage on the Damage of Enamel Structure – PMC, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5771309/
4. A clinical study to measure anti-erosion efficacy – International Journal of Dental Hygiene, https://www.ovid.com/00134453-201705000-00006
5. Protection From Dental Erosion: All Fluorides are Not Equal, https://www.erosivetoothwear.com/app/uploads/2019/11/Noble-W-2018-1.pdf
6. Acidic beverages increase the risk of in vitro tooth erosion – PubMed, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19083423/
7. Influence of energy drinks on enamel erosion: In vitro study using different assessment techniques – PubMed, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34824692/
8. Erosive potential of energy drinks on the dentine surface – PMC, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3599422/
9. Can energy drinks affect the surface quality of bioactive restorative materials? – PMC, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11363555/
10. Basic Erosive Wear Examination (BEWE): a new scoring system for scientific and clinical needs – PMC, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2238785/
11. The Basic Erosive Wear Examination (BEWE) – Managing Dental Erosion, https://www.dentalcare.com/en-us/ce-courses/ce517/the-basic-erosive-wear-examination
12. Protection From Dental Erosion: All Fluorides are Not Equal – Compendium, https://compendiumlive.com/2018/03/protection-from-dental-erosion-all-fluorides-are-not-equal/
13. Stannous fluoride dentifrices: Providing protection for a lifetime – RDH Magazine, https://www.rdhmag.com/patient-care/fluoride/article/14211482/stannous-fluoride-dentifrices-providing-protection-for-a-lifetime
16. Evaluation of Enamel Volume Loss after Exposure to Energy Drinks – MDPI, https://www.mdpi.com/2673-6373/4/1/9
19. Ce este atriția, eroziunea, abfracția, abrazia? – traveltodentist.com, https://traveltodentist.com/ro/blog/probleme-si-boli-dentare/atritia-eroziunea-abfractia-abrazie-tipuri-de-abraziune-dentare/
25. BEWE 2.0: Basic erosive tooth wear examination revisited – PubMed, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41565150/
26. Is a Basic Erosive Wear Examination (BEWE) reliable for recording erosive tooth wear on 3D models? – HELDA, https://helda.helsinki.fi/bitstreams/cc85d602-922a-48bf-bb53-85916d696010/download
27. Dental Erosion – A-Z Fundamentals of Dentifrice, https://www.dentalcare.com/en-us/ce-courses/ce670/dental-erosion
28. Evaluation of Remineralization Potential of Beverages modified with Casein Phosphopeptide—Amorphous Calcium Phosphate – ResearchGate, https://www.researchgate.net/publication/324986525
